Semănat și seceriș
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Dacă Domnul ne-a făcut semănători de adevăruri, atunci noi trebuie să cunoaștem bine nu numai sămânța, ci și ogorul. Să semănăm sămânța potrivită în locul potrivit, ca să crească și să rodească cu folos, - să nu se usuce, ori să se înece.
2 - Cel dintâi lucru pe care îl face un semănător priceput este pregătirea seminței. El va alege ce sămânță merge în ogorul unde va semăna. Apoi o cerne bine și o tratează ca s-o ferească de buruieni și de boli.
Semănătorul adevărului trebuie să facă la fel.
3 - Înainte de a începe, semănătorul priceput se uită întâi în Sus, - apoi ia seama de unde suflă vântul... Pentru că dacă cerul va da soare și ploaie, iar vântul va sufla potrivit, - sămânța lui va cădea acolo unde trebuie să încolțească, și va crește spre rod sănătos.
Semănătorul adevărului trebuie să facă la fel.
4 - Tot timpul semănatului și după aceea, semănătorul priceput umblă de la o margine a ogorului la cealaltă - nu stă pe loc și nu se așează să odihnească, având grijă să alunge păsările răpitoare, să îndepărteze pietrele care usucă sămânța și să ardă spinii și buruienile care o îneacă.
Semănătorul adevărului trebuie să facă la fel.
5 - Înainte de a merge la amvonul predicii, ori la masa scrisului sfânt, pregătește pe genunchi sămânța Cuvântului Sfânt pe care vrei să o semeni. Alege bine versetul, ideea, adevărul care trebuie spus.
Tratează totul cu lacrimi și cu rugăciune și așa le du.
6 - Uită-te în sus și închină-te Celui ce poate da lumină și putere seminței pe care o semeni. Și roagă-te vântului ceresc să-ți ducă sămânța acolo unde va da rod.
Stai totdeauna în picioare la semănat - și du-te cu gândul peste tot ogorul să vezi cum primește sămânța și cum să potrivești aruncarea ei.
7 - Ia seama la răpitoarele care pândesc să fure sămânța ta din ogorul unde o pui. Alungă-le îndată ce se ivesc, pentru ca nu cumva să semeni pentru hoți, și să muncești pentru înșelători.
8 - Fii cu luare aminte la locurile împietrite... Umezește-le cât mai des cu lacrimi și umezește-le cu rugăciuni. Mai ales în vremea când ispitele dogoresc mai puternic.
9 - Veghează mult acolo unde de obicei cresc mai puternici spinii și se înmulțesc mai înăbușitor buruienile și neghina. Luptă să eliberezi sămânța amenințată de înăbușire.
Îngrijorările veacului acestuia și lăcomia după deșertăciunile lumești sunt niște vrăjmași puternici cu care trebuie dusă o luptă necruțătoare până la seceriș.
10 - Păzește cu atenție și îngrijește cu dragoste orice sămânță răsărită și crescută, care se ține dreaptă și promite rod. Fiarele pot s-o strice, potrivnicii pot s-o calce, furii pot s-o prăpădească. Luptă-te cu toți acești răufăcători, căci dacă nu păzești via, lucrezi pentru fiare și muncești pentru furi.
Înțelege ce-ți spun. Domnul îți va da pricepere în toate lucrurile acestea.
11 - Să învățăm mai înainte noi ceea ce vrem să învățăm pe alții.
Dacă vrem să spunem corect un verset sfânt, atunci să-l citim până îl reținem bine, apoi să-l cităm clar și fără greșeli.
Dacă vrem să spunem o poezie, să nu o citim din carte, să o învățăm mai întâi noi înșine pe de rost și apoi s-o declamăm. Cu cântările la fel. Cel mai bine este să le învățăm pentru a le cânta fără carte. Ce liber și frumos răsună totul când ni le-am însușit noi întâi pe deplin, și apoi le spunem altora.
12 - Când ni se va lua cartea, ori o vom uita, - atunci ce facem dacă nu ni le-am însușit în mintea și inima noastră cele din carte?
Știți cu cât e mai frumoasă și cu cât e mai gustoasă o cântare, o poezie, o meditație liberă, fără carte? Când o spui ori o cânți cu toată puterea inimii privind în ochii celor ce ascultă, este ceva nespus mai frumos și mai demn.
13 - Să ne străduim să dăm valoare cuvântului și respect ascultătorilor ridicându-ne totdeauna în picioare cu evlavie și decență, când avem ceva de spus.
14 - Să dăm cinste adevărului pe care îl exprimăm prin cuvânt, prin cântare, prin rugăciune ori poezie, însușindu-ni-l întâi noi înșine învățându-l pe de rost, fără să-l citim din carte.
Când te vei ridica atunci în picioare și vei spune frumos cuvântul pe care l-ai învățat, l-ai memorat și ți l-ai însușit, - ce rezonanță fericită va avea în fața fraților și a îngerilor care îl vor asculta.
15 - Dar când citim ceva din carte, ca și când am spune un discurs urmărit pe hârtie, - nu-l impresionează pe nimeni. De cele mai multe ori îți vine să caști și totdeauna te gândești în altă parte, ispitit să disprețuiești pe cel care nici el nu și-a dat osteneala să-și învețe propriile sfaturi.
16 - Într-o poezie, esențialul este adevărul din ea și nu intonația declamării... Într-o cântare important este în primul rând mesajul din textul ei - și apoi melodia care îl acompaniază.
Firește că intonația face mai frumoasă o poezie când ea însăși este frumoasă. Și melodia face mai plăcut mesajul unui text plăcut, după cum o îmbrăcăminte frumoasă face și mai frumoasă pe mireasa care ea însăși are frumusețea sa.
17 - Dar să nu ne oprim numai la intonația sau la melodie, ci să prețuim mesajul cuvântului conținut în acestea... O îmbrăcăminte cât de frumoasă nu ne face să ne uităm cu plăcere la o mireasă gârbovă.
18 - Cea mai desăvârșită lucrare este aceea care are cele mai puține greșeli, căci lucrare chiar fără nici o greșeală nu există în lumea aceasta de acum.
19 - Omul cel mai desăvârșit este acela care are cele mai puține slăbiciuni, căci om chiar fără nici o slăbiciune nu există nici unul pe pământul acesta de acum.
20 - Semănatul are valoare numai în măsura în care i-o dovedește secerișul. Un efort are valoare numai în măsura în care i-o dovedește rezultatul.
O poezie sau o cântare, sau o vorbire au valoare numai în măsura în care acestea lasă un rod, trezesc un fior și determină o hotărâre frumoasă în inimile celor ce le aud.
Să dea Dumnezeu ca tot ce facem noi să aibă rod sfânt.
Amin.