Setea şi apa
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Cartea este apa, cititorul este însetatul. Apa poate să fie bună sau poate să fie rea. Însetatul poate că ştie să aleagă sau poate că nu ştie, el bea.
Dar cel care sapă un izvor sau arată o fântână, răspunde pentru sănătatea sau îmbolnăvirea însetatului pe care îl adapă.
2 - Cartea este o lumină - cititorul este un călător. Lumina poate să-i arate o cale bună sau poate o cale rea. Călătorul poate să o deosebească uneori, ori să nu o poată.
Dar cel care îi pune în mână lumina, răspunde pentru viaţa sau moartea celui pe care îl îndrumă.
3 - Cartea este un medicament - cititorul este un bolnav. Medicamentul poate fi bun sau poate fi stricat. Bolnavul poate află înainte de a-l lua, dar poate nu află.
Dar cel care i-l dă răspunde pentru sănătatea ori pentru îmbolnăvirea lui.
4 - Cartea este un prieten, cititorul este un singuratic. Prietenul poate să-i dea un sfat bun, sau poate să-i dea o îndrumare rea. Singuraticul poate bănuieşte asta, dar poate că nu.
Dar cel ce-i face cunoştinţa răspunde dacă el va ajunge sau dacă se va rătăci.
5 - Cartea este un învăţător, cititorul este un elev. Elevul poate să urmeze sfaturile învăţătorului său, ori poate să nu le urmeze.
Dar cel care îl duce la el răspunde de reuşita ori de falimentul lui.
6 - Cartea este un părinte, cititorul este un copil. Copilul nu ştie, dar părintele va răspunde.
7 - Cartea este un indicator, cititorul este un turist.
Indicatorul poate să fie adevărat, ori poate să fie greşit.
Turistul poate să bănuiască asta ori poate să nu bănuiască.
Dar cel ce l-a aşezat acolo răspunde dacă cel îndrumat va ajunge pe vârf sau va ajunge în prăpastie.
8 - Păcatul unui vorbitor care spune cu gura lui un cuvânt rău, este înmulţit cu numărul limitat al urechilor care îl ascultă.
9 - Păcatul unui autor însă, care scrie cu mâna lui o carte rea, este înmulţit cu numărul nelimitat al ochilor care îl citesc, cu al zonelor peste care se răspândeşte şi cu al generaţiilor pe care le-a infectat.
10 - De la o gură, ascultă minciuna doar câteva urechi şi o urmează doar câteva picioare.
Dar de la o carte se adapă mii, care o urmează şi apoi o transmit altor mii.
11 - Cartea rea, învăţătura stricată, educatorul fals, sunt ca piatra pornită din vârful muntelui care mai răscoleşte în prăbuşirea ei altele din ce în ce mai multe, până când totul devine o avalanşă nimicitoare.
Când se va porni pe fir în sus, se va afla cine a pornit-o - şi plata va fi de mărimea răului produs în final.
12 - Va fi o judecată şi o răsplată finală. Trebuie neapărat să fie, - altfel toată ordinea şi dreptatea s-ar prăbuşi.
Numai atunci se va putea vedea cu adevărat proporţia unor catastrofe nimicitoare de suflete, care a început cu un scriitor rău şi cu o carte rea, cu un învăţător rău şi cu o învăţătură rea.
13 - Numai Judecata Finală va putea arăta cât bine sau cât rău am făcut fiecare dintre noi prin cuvintele ori prin scrierile noastre, nu numai în timpul vieţii noastre pământeşti, ci până la sfârşit.
14 - Un autor moare odată, dar o carte a lui nu moare cu el. El poate vedea o parte din binefacerile ori din blestemul pe care l-a adus în viaţa cititorilor săi cartea sa.
Dar ea va lucra în alte inimi şi vieţi mai departe, cine ştie cât, fără ca cel ce a scris-o să ştie.
15 - La sfârşit el trebuie să se înfăţişeze înaintea Marelui Judecător Final. Şi cartea lui va veni şi ea aducând acolo cu ea pe toţi cei care i-a mântuit ea sau i-a pierdut.
Şi numai atunci se va putea rosti sentinţa dreaptă.
16 - Atunci cel care a făcut o fântână bună, va vedea cu adevărat pe câţi i-a stâmpărat cu apa lui dulce.
Cel care a dat o lumină curată, pe câţi călători i-a ajutat.
Cel care a dat un medicament bun, pe câţi bolnavi i-a vindecat.
Cel care a învăţat bine, pe câţi i-a format şi cât bine au făcut şi ei la rândul lor.
17 - Cel care a crescut un copil bun - va vedea un întreg neam bun crescut în urma sa, de către cei crescuţi de el.
Cel care a îndrumat bine spre cer, va vedea câţi vor fi cei ce l-au ascultat, devenind şi ei nişte buni îndrumători.
Şi numai atunci se va putea măsura o răsplată.
18 - Dar trebuie să fie şi o judecată finală nu numai pentru a arăta tot numărul prin veacuri al celor buni şi al celor mântuiţi de ei şi de lucrările lor - ci şi pentru a arăta tot numărul celor răi şi a tuturor nenorocirilor pe care le-au adus ei peste suflete, peste întinderi şi peste secole, nu numai în timpul vieţii lor pământeşti, ci prin tot ce au lăsat după ei până la sfârşitul acesta.
19 - Bucuraţi-vă voi toţi purtătorii luminii, îndrumătorii mântuirii, scriitorii Evangheliei Dumnezeieşti, părinţii credinţei, învăţătorii adevărului, propovăduitorii dragostei şi ai păcii... Nici nu bănuiţi ce strălucită bucurie veţi avea văzând atunci câte suflete aţi mântuit, câte păcate aţi iertat, câte valori aţi creat, câte roade aţi adus spre bucuria Împăratului şi Domnului nostru.
- Vine Marele şi Bogatul vostru Răsplătitor. Nici unul nu veţi fi uitaţi.
20 - Dar îngroziţi-vă şi voi care aţi scornit idei criminale, care aţi scris cărţi murdare, care aţi crescut oameni nelegiuiţi, popoare sălbatice şi doctrine ucigaşe, transformând oamenii în fiare, în loc să transformaţi fiarele în oameni!
Vine Viul şi Dreptul Judecător şi nici unii nu veţi mai scăpa în nici un ascunziş, nici sub pământ nici sub cer.
Amin.