Setea și apa
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Cartea este apa, cititorul este însetatul. Apa poate să fie bună sau poate să fie rea. Însetatul poate că știe să aleagă sau poate că nu știe, el bea.
Dar cel care sapă un izvor sau arată o fântână, răspunde pentru sănătatea sau îmbolnăvirea însetatului pe care îl adapă.
2 - Cartea este o lumină - cititorul este un călător. Lumina poate să-i arate o cale bună sau poate o cale rea. Călătorul poate să o deosebească uneori, ori să nu o poată.
Dar cel care îi pune în mână lumina, răspunde pentru viața sau moartea celui pe care îl îndrumă.
3 - Cartea este un medicament - cititorul este un bolnav. Medicamentul poate fi bun sau poate fi stricat. Bolnavul poate află înainte de a-l lua, dar poate nu află.
Dar cel care i-l dă răspunde pentru sănătatea ori pentru îmbolnăvirea lui.
4 - Cartea este un prieten, cititorul este un singuratic. Prietenul poate să-i dea un sfat bun, sau poate să-i dea o îndrumare rea. Singuraticul poate bănuiește asta, dar poate că nu.
Dar cel ce-i face cunoștința răspunde dacă el va ajunge sau dacă se va rătăci.
5 - Cartea este un învățător, cititorul este un elev. Elevul poate să urmeze sfaturile învățătorului său, ori poate să nu le urmeze.
Dar cel care îl duce la el răspunde de reușita ori de falimentul lui.
6 - Cartea este un părinte, cititorul este un copil. Copilul nu știe, dar părintele va răspunde.
7 - Cartea este un indicator, cititorul este un turist.
Indicatorul poate să fie adevărat, ori poate să fie greșit.
Turistul poate să bănuiască asta ori poate să nu bănuiască.
Dar cel ce l-a așezat acolo răspunde dacă cel îndrumat va ajunge pe vârf sau va ajunge în prăpastie.
8 - Păcatul unui vorbitor care spune cu gura lui un cuvânt rău, este înmulțit cu numărul limitat al urechilor care îl ascultă.
9 - Păcatul unui autor însă, care scrie cu mâna lui o carte rea, este înmulțit cu numărul nelimitat al ochilor care îl citesc, cu al zonelor peste care se răspândește și cu al generațiilor pe care le-a infectat.
10 - De la o gură, ascultă minciuna doar câteva urechi și o urmează doar câteva picioare.
Dar de la o carte se adapă mii, care o urmează și apoi o transmit altor mii.
11 - Cartea rea, învățătura stricată, educatorul fals, sunt ca piatra pornită din vârful muntelui care mai răscolește în prăbușirea ei altele din ce în ce mai multe, până când totul devine o avalanșă nimicitoare.
Când se va porni pe fir în sus, se va afla cine a pornit-o - și plata va fi de mărimea răului produs în final.
12 - Va fi o judecată și o răsplată finală. Trebuie neapărat să fie, - altfel toată ordinea și dreptatea s-ar prăbuși.
Numai atunci se va putea vedea cu adevărat proporția unor catastrofe nimicitoare de suflete, care a început cu un scriitor rău și cu o carte rea, cu un învățător rău și cu o învățătură rea.
13 - Numai Judecata Finală va putea arăta cât bine sau cât rău am făcut fiecare dintre noi prin cuvintele ori prin scrierile noastre, nu numai în timpul vieții noastre pământești, ci până la sfârșit.
14 - Un autor moare odată, dar o carte a lui nu moare cu el. El poate vedea o parte din binefacerile ori din blestemul pe care l-a adus în viața cititorilor săi cartea sa.
Dar ea va lucra în alte inimi și vieți mai departe, cine știe cât, fără ca cel ce a scris-o să știe.
15 - La sfârșit el trebuie să se înfățișeze înaintea Marelui Judecător Final. Și cartea lui va veni și ea aducând acolo cu ea pe toți cei care i-a mântuit ea sau i-a pierdut.
Și numai atunci se va putea rosti sentința dreaptă.
16 - Atunci cel care a făcut o fântână bună, va vedea cu adevărat pe câți i-a stâmpărat cu apa lui dulce.
Cel care a dat o lumină curată, pe câți călători i-a ajutat.
Cel care a dat un medicament bun, pe câți bolnavi i-a vindecat.
Cel care a învățat bine, pe câți i-a format și cât bine au făcut și ei la rândul lor.
17 - Cel care a crescut un copil bun - va vedea un întreg neam bun crescut în urma sa, de către cei crescuți de el.
Cel care a îndrumat bine spre cer, va vedea câți vor fi cei ce l-au ascultat, devenind și ei niște buni îndrumători.
Și numai atunci se va putea măsura o răsplată.
18 - Dar trebuie să fie și o judecată finală nu numai pentru a arăta tot numărul prin veacuri al celor buni și al celor mântuiți de ei și de lucrările lor - ci și pentru a arăta tot numărul celor răi și a tuturor nenorocirilor pe care le-au adus ei peste suflete, peste întinderi și peste secole, nu numai în timpul vieții lor pământești, ci prin tot ce au lăsat după ei până la sfârșitul acesta.
19 - Bucurați-vă voi toți purtătorii luminii, îndrumătorii mântuirii, scriitorii Evangheliei Dumnezeiești, părinții credinței, învățătorii adevărului, propovăduitorii dragostei și ai păcii... Nici nu bănuiți ce strălucită bucurie veți avea văzând atunci câte suflete ați mântuit, câte păcate ați iertat, câte valori ați creat, câte roade ați adus spre bucuria Împăratului și Domnului nostru.
- Vine Marele și Bogatul vostru Răsplătitor. Nici unul nu veți fi uitați.
20 - Dar îngroziți-vă și voi care ați scornit idei criminale, care ați scris cărți murdare, care ați crescut oameni nelegiuiți, popoare sălbatice și doctrine ucigașe, transformând oamenii în fiare, în loc să transformați fiarele în oameni!
Vine Viul și Dreptul Judecător și nici unii nu veți mai scăpa în nici un ascunziș, nici sub pământ nici sub cer.
Amin.