Şi din nou cobori...
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Şi din nou cobori Isuse
iar în lumea de păcate
să dai linişte şi pace
sufletelor zbuciumate.
S-aduci sfântă mângâiere
celor care plâng în jale
şi aşteaptă coborârea
binecuvântării Tale...
Să cobori de la sărmane
şi tăcute vechi bordeie
să le-aprinzi în noaptea rece
a nădejdilor scânteie...
Dar la Tine lângă iesle
azi doar îngerii coboară
căci păstorii dorm, iar magii
nu mai vin ca odinioară.
Oamenii pierduţi pe drumuri
spre prăpastia pierzării
nu Te mai cunosc Isuse
de demult Te-au dat uitării.
Numai copilaşii Doamne
îngeraşi fără aripe
mai au sfânta bucurie
că vii Tu-n aceste clipe.
Singuri ei Te mai aşteaptă
cu-acea sfântă-nfiorare
care-n dalba curăţie
al lor suflet o mai are.
... De demult de când Isuse
am pornit pe căi străine
am uitat şi eu fiorul
de-a Te aştepta pe Tine.
Însă azi când iar Isuse
eu mă-ntorc din căi de jale
şi văd adunaţi copiii
iar în jurul ieslei Tale
îl întreb pe copilaşul
care-Ţi stă la căpătâie:
- cum te cheamă?
parcă-mi spune:
- Dorz Traian, din clasa-ntâie...
+
Ah, de când copilăria,
şi pe unde mi-am căutat-o!...
- şi-astăzi uite lângă-o iesle
fericirea i-am aflat-o!...
Şi mi-e inima lumină
mii de lacrimi cântă-n mine
ce har că mă simt Isuse
iar copil,
şi iar cu Tine!...