Și din nou cobori...
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Și din nou cobori Isuse
iar în lumea de păcate
să dai liniște și pace
sufletelor zbuciumate.
S-aduci sfântă mângâiere
celor care plâng în jale
și așteaptă coborârea
binecuvântării Tale...
Să cobori de la sărmane
și tăcute vechi bordeie
să le-aprinzi în noaptea rece
a nădejdilor scânteie...
Dar la Tine lângă iesle
azi doar îngerii coboară
căci păstorii dorm, iar magii
nu mai vin ca odinioară.
Oamenii pierduți pe drumuri
spre prăpastia pierzării
nu Te mai cunosc Isuse
de demult Te-au dat uitării.
Numai copilașii Doamne
îngerași fără aripe
mai au sfânta bucurie
că vii Tu-n aceste clipe.
Singuri ei Te mai așteaptă
cu-acea sfântă-nfiorare
care-n dalba curăție
al lor suflet o mai are.
... De demult de când Isuse
am pornit pe căi străine
am uitat și eu fiorul
de-a Te aștepta pe Tine.
Însă azi când iar Isuse
eu mă-ntorc din căi de jale
și văd adunați copiii
iar în jurul ieslei Tale
îl întreb pe copilașul
care-Ți stă la căpătâie:
- cum te cheamă?
parcă-mi spune:
- Dorz Traian, din clasa-ntâie...
+
Ah, de când copilăria,
și pe unde mi-am căutat-o!...
- și-astăzi uite lângă-o iesle
fericirea i-am aflat-o!...
Și mi-e inima lumină
mii de lacrimi cântă-n mine
ce har că mă simt Isuse
iar copil,
și iar cu Tine!...