Le-am dat Cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
Domnul Isus Hristos a arătat de la început ucenicilor Săi cele două semne care îi vor descoperi pretutindeni, cele două puteri care îi vor urmări până la capăt:
Dragostea lui Dumnezeu
şi ura lumii.
- Le-am dat Cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
Toată ura lumii se stârneşte şi se revarsă peste un ucenic al lui Hristos numai din pricina primirii şi purtării Cuvântului lui Dumnezeu.
Că ura împotriva ucenicilor lui Hristos este izvorâtă din puterea Satanei care lucrează în fiii întunericului (Efes. 2, 2).
Şi că ţinta adevărată a săgeţilor diavolului îndreptate contra ucenicilor Lui, este Fiinţa lui Hristos din ei, Lucrarea Duhului Sfânt din ei, Prezenţa Tatălui din ei (1 Ioan 2, 24).
În măsura în care Dumnezeu, prin Cuvântul Său este primit într-un suflet,
în care Cuvântul Se întrupează în cuvintele şi în faptele sale,
credinciosul lui Hristos ajunge neapărat să iese din lume, adică din felul păcătos de vieţuire a lumii
şi să fie urât de ea.
Uneori auzi pe câte un ucenic plângându-se că lumea nu-l mai poate suferi...
Sau mirându-se şi neînţelegând de ce tocmai acum când umblă să facă binele,
când caută să fie cinstit, înfrânat, corect şi binevoitor cu toţi,
- este nesuferit celor mai mulţi.
De ce înainte când nu-i păsa de acestea, el era pe placul lumii, era iubit, era însoţit, era respectat - iar acum nu.
Aceste lucruri miră, sau îndurerează, de obicei pe cei începători. Sau pe cei care au rămas doar la marginea vieţii cu Hristos.
Căci pe cei ce au o mai mare experienţă cu Domnul,
o mai îndelungată trăire cu El,
o mai adâncă pătrundere în cunoaşterea tainelor Duhului Sfânt, - pentru aceştia nedreapta ură din partea lumii nu mai este nici noutate, nici descurajare, ci dimpotrivă este semnul unei încredinţări mângâietoare.
Suflet scump, slăvit să fie Domnul, tocmai ura aceasta pe care n-o meriţi întru nimic, este o binecuvântată dovadă biblică, pentru care trebuie să fii fericit,
- dacă într-adevăr n-o meriţi, ci este numai pentru Isus.
Lumea nu te urăşte în realitate pe tine ucenicule al lui Isus ci urăşte schimbarea care s-a făcut în tine.
Urăşte pe Acela care a făcut marea schimbare duhovnicească din viaţa ta.
Îl urăşte pe Hristos care Se realizează în fiinţa ta cea nouă - şi pe care răul cel din lume, nu-L poate suferi.
Până erai om lumesc, aveai fapte lumeşti, căderi lumeşti, bucurii lumeşti şi prieteni lumeşti.
Când ai devenit un om duhovnicesc, când toate cele lumeşti le-ai părăsit pentru totdeauna, tu ai pătruns în stări şi în sfere duhovniceşti.
Atunci toate luptele tale sau ispitele tale,
bucuriile sau chinurile tale,
vrăjmaşii sau prietenii tăi,
izbânzile sau înfrângerile tale,
- vor fi duhovniceşti.
Puterea răutăţii care lucra în tine când erai fără Hristos şi pe care ai alungat-o din inima ta odată cu păcatul pe care l-ai plâns la Crucea lui Hristos părăsindu-l atunci,
- vine acum din nou şi din nou, luptând să-L alunge pe Hristos din inima ta
şi să te cucerească din nou.
Nu-ţi pară rău că toţi cei ce te înconjurau îndeaproape cândva, te înconjoară pe departe acum.
Nu face înlesniri căutând să mai laşi ceva din dragostea lui Hristos ca să mai păstrezi ceva din dragostea lumii.
Nu merge de la Hristos la lume şi de la lume iarăşi la Hristos, căutând să nu te strici nici cu lumea dar să rămâi şi cu Hristos.
Căci cu lumea vei rămâne în acest fel, dar cu Hristos nu vei putea.
Distanţa dintre Hristos şi dintre lume este din ce în ce tot mai mare.
Ura lumii pentru Hristos creşte din ce în ce tot mai mult.
Lupta diavolului împotriva lui Hristos se va tot adânci. Atât de hotărât încât nu va mai fi cu putinţă nici o cale de mijloc.
Va trebui să alegi clar, ori una ori alta.
Alege-L frate pe Hristos, oricât de mare ar fi ura cu care lumea se va năpusti asupra ta.
Dragostea lui Dumnezeu nu numai că te va însoţi acum, dar te va răsplăti cu o despăgubire veşnică pentru tot ce ai suferit pentru El.
Hristos să te ajute!
Slavă şi mulţumire veşnică Ţie Dumnezeul nostru, pentru Cuvântul căruia lumea ne-a urât.
Te rugăm îndreaptă-ne ochii şi inima spre răsplătirile cu care ne despăgubeşti Tu pentru că ne-am alipit de Tine şi am rămas lângă Cuvântul Tău.
O Doamne şi Dumnezeul nostru, ai milă de noi atunci când ura aceasta ajunge ca cel mai crâncen fel de răzbunare.
Fii atunci strălucit cu noi şi ajută-ne să alegem partea Ta,
biruind moartea şi atingând cerul.
Amin.
+
Bucuraţi-vă-n răbdare, fiii mei, şi-n umilire
asta-i calea care duce către cer şi mântuire!
- Însă plângeţi când va-ncepe lumea-n slavă să vă poarte
asta-i calea care duce la osândă şi la moarte.