Acum Mă duc la Cel ce M-a trimes; și nimeni din voi nu Mă întreabă: Unde Te duci?
Adevărata dragoste și adevărata credință, caută cea mai adâncă părtășie. Ele nici nu pot trăi fără ea.
Adevărata dragoste dorește să spună atât de multe celui preaiubit. Și să-l întrebe atât de mult, la fiecare pas, în fiecare loc.
Adevărata dragoste dorește să i se spună și să fie întrebată, mereu și mereu...
Câtă vreme există adevărata dragoste între soțul și soția lui - o, câte își spun și câte se întreabă unul pe altul! Ei nu pot sta nici o clipă împreună fără a-și spune și fără a se întreba câte ceva unul pe celălalt.
Dar când se așterne între ei tăcerea, atunci e un semn dureros că adevărata dragoste dintre ei s-a dus. Că în inima unuia sau a amândurora, a venit răceala sau înghețul dragostei lor.
Vai, ce tristețe și apăsare se lasă adesea peste viața acelora care nu-și mai spun și nu se mai întreabă nimic, unul pe altul!
Ce minunată este dragostea dintre copiii mici și mamele sau tații lor!
Câte lucruri spune și întreabă ziua întreagă copilașul sau fetița pe tăticul sau pe mămica lor!
Ca la o păsărică, într-o zi călduță de primăvară, nu le mai tace copilașilor iubiți gurița lor cea mică și dulce, întrebând și spunând.
Tot ce gândește mintea copilului spune gurița lui și tot ce vede cu ochișorii întreabă cu graiul său.
Ca niște picuri de miere cad pe auzul inimii părintești, sunetele dulci ale cuvintelor lor drăgălașe...
De dimineață până seara ar săruta părinții de mii de ori gurița aia scumpă din care tot ar vrea și ar vrea și tatăl și mama, să audă fără a se mai sătura niciodată, aceste ciripiri îngerești, mai frumoase decât orice alt cântec din lume.
Cele mai frumoase clipe ale dragostei dintre copii și părinții lor, sunt acele din cei câțiva anișori, când își spun și își întreabă unii altora toate lucrurile, cu o dragoste atât de nevinovată, cu o părtășie atât de deplină, cu o dorință atât de dulce...
Curând vin anii când copiii crescuți, își găsesc alte iubiri decât cea părintească. Și încep să spună și să întrebe tot mai puțin și tot mai rar de părinții lor...
Până când mama sau tatăl pot sta zile întregi - uneori și mai mult, în aceeași casă cu copilul lor - fără ca acesta să le mai spună sau să-i mai întrebe nimic.
Cine ar fi în stare să poată măsura atunci durerea unei inimi părintești!
Poate fiul său, ori fiica sa atunci să-i dea tatălui sau mamei o pâine cât mai mare sau mult mai albă (- când rar, mai sunt și fii care au măcar această grijă!).
- Sau poate să le dea o haină cât de groasă și un așternut cât de moale,
- dacă niciodată nu-și mai face fiul, ori fiica timp să-i spună și să mai întrebe nimic pe părintele său bătrân, acesta se va simți tot mai străin și tot mai povară în casa fiului său.
Își va aduce mereu cu durere aminte de dragostea copilului lor din anii când spunea și întreba... Și va plânge aceasta cu amar în tăcerea închisorii lui plină de gheață, din casa caldă a fiului lor...
Dragul meu sau draga mea...
Poate și tu ești fiul sau fiica, acum mare - poate prea mare - a unui tată bătrân, sau a unei mame bolnave...
Poate că îngrijești de hrana și adăpostul părinților tăi bătrâni, dacă ești măcar om.
Sau dacă ești fiară sau demon, nici nu-ți mai pasă, sau chiar ți-e rușine de părinții tăi...
Dar chiar om să fii, și chiar dacă cu o conștiință curată îți împlinești datoria de a-ți întreține în condiții omenești pe părinții tăi neputincioși acum,
- o, nu uita că ei au nevoie nu numai de pâinea și căldura casei tale - ci și de tine însuți, de dragostea și căldura inimii tale.
Fă-ți timp să stai de vorbă cu ei măcar din când în când.
Fă-ți zilnic timp, dacă poți, să le spui ceva sau să-i întrebi ceva, cu un cuvânt iubitor.
Aceasta îi va face fericiți.
Și nu numai pe ei: ci mai ales pe tine.
Soțule sau soție... Voi aveți nevoie unul de dragostea celuilalt mai mult chiar decât de pâinea, de hainele, sau de banii voștri.
Iubiți-vă cu căldură neschimbată, proaspătă și dulce, unul pe celălalt.
Soțule, iubește-ți soția ta așa cum e ea acum, nu aștepta până când va deveni cum ai dori tu să devină.
Soție, iubește-ți soțul tău, așa cum e el, până când prin iubire vă veți ajuta să ajungeți așa cum trebuie să fiți. Căci și Hristos ne-a iubit pe noi tot așa. Ne-a iubim cum eram, până vom fi cum trebuie să fim.
Vorbiți mereu întreolaltă și vă întrebați de toate, unul pe celălalt.
Nu lăsați să treacă ceasuri și zile în care să nu vă spuneți și să nu vă întrebați nimic. Nu țineți necaz unul pe altul (Colos. 3, 19).
Nu lăsați niciodată să apună soarele iubirii peste mânia voastră, ci și când vă mâniați să fie mânia iubirii, care se sfârșește totdeauna cu un sărut dulce.
Cele mai nefericite clipe și cele mai negre gânduri, sunt acelea care vă vin atunci când nu vă mai spuneți și nu vă mai întrebați nimic.
Dragostea lui Hristos să vă facă să acoperiți totul, să iertați și să uitați totul, cu o astfel de iubire cum ne-a iertat El și nouă totul și cum ni le-a uitat și nouă toate Hristos, Preaiubitul nostru Mântuitor.
Slavă veșnică Dragostei Tale Domnul și Mântuitorul Iubit al sufletelor noastre.
Slavă Ție care ne-ai arătat prin dragostea Ta cu care ne-ai iertat și ne-ai iubit Tu, măsura în care trebuie să ne iertăm și să ne iubim și noi unii pe alții.
Te rugăm Doamne și Dumnezeul nostru să ne ierți pentru tot răul pe care l-am făcut față de cei cărora le-am fost datori cea mai mare iubire, după iubirea față de Tine - dar nu le-am dat-o.
Ajută-ne ca măcar pe viitor să nu mai păcătuim niciodată față de frații, față de soții și față de părinții noștri trupești și sufletești.
Amin.