Şi voi de asemenea veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.
Astfel Domnul nostru Isus Hristos a arătat şi datoria şi semnele pe care le vor avea până în vecii vecilor acei care erau,
care sunt,
şi care vor mai fi adevăraţii Lui ucenici. Adevăraţii Săi trimeşi, adevăraţii Lui slujitori.
Datoria trimeşilor lui Hristos, arătată de porunca din Cuvântul Sfânt, a fost, este şi va fi pe totdeauna, să-şi unească mărturisirea lor cu mărturisirea Duhului Sfânt, spre vestirea lui Hristos şi spre răspândirea Evangheliei Sale.
Tot ce aveau ei de făcut era să se lase umpluţi de Duhul Sfânt.
Să umble călăuziţi de Duhul Sfânt.
Să trăiască în roadele Duhului Sfânt.
Şi să mărturisească pe Hristos prin cuvintele, prin puterea şi prin lucrarea Duhului Sfânt.
Când prin ascultarea de voia lui Dumnezeu ucenicii Domnului se rugau şi cereau revărsarea şi primirea Duhului Sfânt, Duhul care de la Tatăl purcede, iar de Hristos era trimes, i-a umplut totdeauna de lumină, de căldură şi de putere.
Lumina în cunoaşterea tainelor lui Hristos.
Căldura în dragostea lui Hristos.
Şi putere în mărturisirea pentru Hristos.
Căci numai acela are cu adevărat o mărturisire adevărată care are mai întâi lumină, - adică cunoştinţa lui Hristos,
apoi căldură, - adică o dragoste fierbinte de Hristos
şi putere, - adică har şi cutremur în mărturisirea lui Hristos.
- Limbile de foc aduse de Duhul Sfânt la pogorârea Sa peste apostoli, aceste trei puteri cereşti erau: lumina, căldura şi puterea, - pentru că în acestea este viaţa şi rodirea Duhului.
Da, aceste trei feţe şi trei însuşiri le avea Focul care Se pogorâse din Cer, înfăţişarea sub care Se arăta oamenilor Duhul Sfânt. Şi acestea au rămas până la sfârşit semnele adevărate ale Duhului Sfânt.
În foc există totdeauna aceste trei însuşiri: lumina, căldura şi puterea. Şi toate acestea trei sunt adevărata mărturisire despre Hristos şi adevăratele dovezi ale Lucrării Duhului Sfânt.
Iată acestea sunt dovada şi semnul că cineva este cu adevărat om plin de Duhul Sfânt: acela va mărturisi totdeauna pe Hristos.
Iar mărturisirea aceluia va fi întotdeauna tot aşa cum a fost şi cum este a Duhului Sfânt: lumina, căldura şi puterea,
adică înţelepciunea, iubirea şi roadele.
Aşa au mărturisit despre Hristos adevăraţii ucenici ai lui Hristos şi trimeşi ai Duhului Sfânt totdeauna.
Cuvântul lor era lumină.
Iubirea lor era căldură.
Şi puterea lor era roadă sfântă,
şi orice adevărat ucenic şi mărturisitor al lui Hristos, dacă vrea să arate că este într-adevăr plin de Duhul Sfânt şi împreună lucrător cu Dumnezeu, trebuie să facă totul ca să ajungă a le avea aceste trei dovezi: înţelepciunea, iubirea şi roadele.
Fără acestea nimeni nu poate avea pe Duhul Sfânt.
Fără acestea nimeni nu poate mărturisi pe Hristos.
Fără acestea orice om ar trebui să se îngrozească a merge în vestirea Evangheliei.
Căci fără acestea el este fără Duhul Sfânt şi fără Hristos.
În felul acesta nu numai că nu poate fi un mărturisitor al lui Dumnezeu, dar este chiar un hulitor, un prilej de poticnire şi un vrăjmaş al Lui.
Vrei deci să fii mărturisitor al lui Hristos? Fii binecuvântat! Dar mai întâi învaţă!
- Învăţă rugându-te.
- Învăţă meditând asupra Cuvântului lui Hristos.
- Învăţă ascultând de mai marii tăi.
- Învăţă tăcând, plângând, răbdând, postind, înfrânându-te şi veghind ca să urmezi cu o trăire tot mai curată pe Hristos.
Apoi aprinde-te de o tot mai mare dragoste de Hristos,
înflăcărează-te de o tot mai mare dragoste de Cuvântul Său,
umple-te de o tot mai mare dragoste pentru toţi fraţii şi apoi toţi oamenii, semenii tăi.
Apoi îndrăzneşte să aduci roade puternice,
roade de răbdare, de biruinţă în ispite, de eforturi pentru binele altora,
de apărare a oricărei dreptăţi, cinste şi adevăr.
Abia când le vei avea pe acestea, tu vei începe să fii un adevărat mărturisitor al lui Hristos, iar Duhul Sfânt va fi un puternic însoţitor al tău cu mereu noi dovezi de putere, de iubire şi de înţelepciune.
Prin această mărturisire Hristos va fi vestit cu vrednicie,
Duhul Sfânt ascultat şi purtat cu roade,
iar Tatăl va fi slăvit şi închinat cu cinste.
Altfel, fără acestea, vei fi doar un predicator mai mic, sau mai nimic, unul care, cel mult vei câştiga pentru pântecul tău leneş o hrană mai întinată decât oricare alta,
şi pentru sufletul tău nelegiuit o osândă mai meritată decât oricare alta.
Dar decât aşa, mai bine să nu te fi născut. Căci vei fi o înjosire pentru Hristos şi o ocară pentru Biserica şi Evanghelia Lui.
Dumnezeu să aibă milă de oricine este aşa, şi să nu lase pe nimeni în starea şi în osânda asta.
Atotputernic Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Slavă veşnică Numelui Tău Sfânt - prin a cărui dragoste şi lucrare ne-am născut şi suntem.
Slavă Ţie Tatăl, Adevăratul Vier Slăvit care ne-ai altoit, ca pe nişte mlădiţe, în Fiul Tău Isus Hristos, care este Adevărata Viţă. Pentru ca în El să rămânem şi să aducem roade vrednice prin care Tu să fii slăvit.
Slavă Ţie Doamne Isuse, Butucul Sănătos al Adevăratei Viţe din care ne tragem cu toţii mustul vieţii, puterii şi rodirii noastre.
Şi slavă Ţie Doamne Duhule Sfinte prin Lucrarea puterii căruia suntem păstraţi în Hristos.
Prin îndemnul căruia suntem însufleţiţi spre mărturisirea Lui.
Şi prin călăuzirea căruia, umblăm rodind în orice bine spre lauda Tatălui nostru care este în Ceruri.
Te rugăm Doamne şi Dumnezeul nostru, altoieşte-ne pe toţi în Hristos, în aşa fel încât puterea Lui să se reverse în noi neîmpiedicată. Iar viaţa asemănătoare cu a Lui să aducă în noi roade cu adevărat vrednice de Numele Tău şi de mântuirea Ta.
Ai milă Doamne Isuse de toţi aceia care deşi au fost altoiţi în Tine, totuşi nu aduc roade. Ci îi trezeşte din lenea şi somnul lor mai înainte de a fi tăiaţi şi aruncaţi în focul veşnic.
Şi Te rugăm păstrează-ne în Tine Doamne Isuse cu o alipire tot mai strânsă, pentru ca roadele noastre de fapte bune, de gânduri bune, de planuri bune, de cuvinte bune, să fie tot mai multe, tot mai frumoase şi tot mai dulci.
Căci numai în felul acesta noi ne vom împlini cu adevărat chemarea noastră şi vom aduce cu adevărat slavă şi bucurie lui Dumnezeu.
Iar când pe viaţa noastră Doamne Isuse, vor creşte lăstarii cei sălbatici, din firea noastră cea veche şi lumească, întinând mărturisirea Ta, amărând pe copiii Tăi şi îndurerând inima Ta,
Te rugăm Doamne foloseşte foarfecele mustrării Tale şi cuţitul încercării.
Dacă nu vom vrea nicidecum altfel să-l înlăturăm de bună voie din viaţa noastră răul, nu le cruţa acestea faţă de oricare dintre noi.
Pentru ca oricum, Doamne, să nu fim lăsaţi să cădem din har şi să nu ajungem a aduce iarăşi vechile roade pentru care să fim osândiţi.
Curăţeşte-ne Doamne Isuse chiar dacă sub Mâna Ta va trebui să vărsăm lacrimi şi sub îndreptările Tale să scoatem gemete.
Căci mai presus de orice, dorim să ne mântuim sufletele şi să nu pierim Doamne.
Te rugăm să ne dai mai întâi de orice o neîncetată râvnă şi sete după împlinirea poruncilor Tale. Şi mai ales după cea mai mare şi mai dintâi dintre toate: iubirea.
Iubirea pentru Tine să nu ne-o mai poată nici micşora nici răpi nimic de pe pământ.
Iubirea de fraţi, de biserică, de adunare, să nu ne-o poată nici schimba nici împiedica nimic şi nimeni din lume.
Iubirea de toţi oamenii, de toate virtuţile şi de toate datoriile pe care le avem în toată viaţa noastră, să nu ne-o întreacă şi să nu ne-o slăbească nici o vreme, nici o vârstă şi nici o încercare până la sfârşitul zilelor vieţii noastre.
Ci dacă Tu ne-ai ales şi ne-ai rânduit Doamne, ca să mergem şi să aducem roadă pentru Tine, ajută-ne ca toată roada noastră să apară vrednică şi statornică.
Iar dacă pentru toate acestea totuşi lumea ne va urî, ajută-ne să găsim în asemănarea cu Tine destulă putere de bucurie şi de răbdare,
iar în nădejdea răsplătirii Tale să aflăm destulă despăgubire pentru toate nedreptăţile pe care le suferim pentru Numele Tău.
Fereşte Doamne Lucrarea Ta de orice lucrător rău şi de orice misionari pe care nu i-ai trimis Tu, care nu umblă decât după foloasele lor şi care nu vreau să asculte nici de Tine şi nici de ai Tăi.
Fereşte-o de toţi acei care chiar vinovaţi fiind, nu vor să recunoască şi nu doresc să se îndrepte,
şi binecuvântează-i Doamne Dumnezeul nostru pe acei care chiar nevinovaţi fiind, - au un cuget aşa de curat încât ar fi gata să-şi recunoască şi vini pe care ei nu le au, numai fiindcă se gândesc că le-ar putea avea fără ca să ştie.
Umple-i pe toţi ai Tăi Doamne Duhule Sfinte de focul Tău ceresc, spre a-L mărturisi prin Tine pe Domnul Isus, plini de înţelepciune, de iubire şi de roadele trăirii sfinte.
Pentru slava veşnică a Numelui Tău Sfânt.
Şi pentru strălucirea Împărăţiei Tale, pe care Te rugăm să ne faci şi nouă tuturor fericită parte acum şi în veac.
În Numele Sfânt al lui Isus Hristos Domnul nostru.
Căci a Ta Dumnezeul nostru este Împărăţia şi puterea şi slava,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.