Soț credincios
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
S-a tot spus acest adevăr și anume că:
Atunci când Cuvântul lui Hristos este Adevărul pe care un împreună-lucrător cu Dumnezeu trebuie să-L asculte și să-L apere în orice vreme și cu toată ființa și viața lui, se înțelege desigur că cel dintâi care este dator să-L îndeplinească este tocmai el însuși.
Căci niciodată nu va putea pune în rânduială viața altora, câtă vreme propria sa viață nu-i pusă. Că nu va putea îndrepta lucrurile în casele altora, câtă vreme în propria lui casă stau rău. Că nu va putea păstra credincioșie adevărată față de nici o ființă, câtă vreme nu-și ține credincioșia față de ființa cea mai apropiată lui: soțul său sau soția lui.
Iată un lucru foarte însemnat și de foarte mare preț: toți marii oameni ai lui Hristos au fost niște soți adevărați și credincioși. Pildele pe care ni le înfățișează Biblia sunt nenumărate și strălucite. Pildele pe care ni le-a păstrat istoria Bisericii și amintirile sfinte îmbogățesc de asemenea minunata comoară a învățăturii despre iubirea față de soți, față de soții.
Nu există nici un caz în care cineva să fi câștigat ceva pentru dragostea lui Hristos din paguba iubirii față de soțul său. Nu există nici un caz de soț fericit prin nefericirea celei cu care s-a însoțit. Dar există atâtea nefericiri pe care le-a adus nefericirea celuilalt.
Soțiile lucrătorilor lui Dumnezeu sunt chemate, tocmai prin harul pe care l-au căpătat de la Dumnezeu când El le-a rânduit să fie însoțitoarele lor, ca să fie și ele niște lucrătoare ale Evangheliei. Și, slăvit să fie Domnul, sunt atât de multe aceste soții binecuvântate!
Ce minunat este să vezi pe soția aceasta însoțind cu dragoste, cu rugăciune, cu încrederea inimii ei sau cu umbra ființei ei pe soțul ei, harnicul slujitor al lui Hristos. Ce fericit este să-i vezi rugându-se împreună! Să-i auzi cântând împreună. Să-i privești mergând împreună. Să-i știi lucrând, și răbdând, și luptând, și bucurându-se mereu nedespărțiți. Nedespărțiți în gânduri, în simțiri, în păreri, în preferințe. Nedespărțiți de către ispite, nedespărțiți de către păcate, nedespărțiți de către necazuri. Nedespărțiți de ani. Nedespărțiți de nimic. Și în nimic.
Binecuvântați sunt amândoi acești soți. Dar cel mai binecuvântat este totdeauna soțul care nu-și disprețuiește și nu-și lasă pe soția lui. Căci el nu numai că poate face în chip vrednic o slujbă vrednică pentru Hristos. Dar rugăciunile lui nu sunt împiedicate (1 Petru 3, 7), slujba lui nu-i defăimată, curăția lui nu-i bănuită, cinstea lui nu-i pusă la îndoială și viața lui nu-i expusă la căderi nemaireparate, adesea niciodată...
Scump frate împreună-lucrător cu Dumnezeu, te rog, în numele lucrării la care ai fost chemat, să iei seama la toate îndatoririle tale de care depinde cinstea Domnului tău și reușita Lucrării Lui. Dar una dintre cele mai de frunte din aceste datorii să știi că este aceea față de soția ta. Ține seama de tot ce-ți poruncește Sfântul Cuvânt al Domnului în privința aceasta.
Poate ai o soție rea, necredincioasă, pârâtoare, desfrânată, bețivă, risipitoare, nervoasă... tot ce poate fi mai rău pe lume. Poate! Datoria ta față de ea însă este atunci cu atât mai sfântă, cu atât mai mare. Nu-ți aminti mereu ce ar trebui să fie ea - și nu poate. Sau nu vrea. Ci amintește-ți ce trebuie să fii tu, căci tu poți. Și tu trebuie să vrei.
Ea nu te înțelege pe tine, dar tu trebuie s-o poți înțelegi pe ea. Ea n-a fost încă așa cum ești tu, dar tu ai fost așa cum este ea. Sau aproape așa. Iubind și răbdând, o vei aduce și pe ea lângă tine. Întâi la rugăciune. Apoi poate și la lucru. Ia seama bine înainte de a o lua. Dar după ce ai luat-o, numai moartea să vă mai poată despărți.
Iar tu, care ai o soție mai bună, fă la fel. Dar niciodată, nicăieri și pentru nici o clipă, ochii tăi să nu privească oprindu-se asupra nici unei alte ființe, cu gând ascuns, decât asupra soției tale, cea una și pe totdeauna. Cât va trăi ea, așa cum este, să o ai numai pe ea soția ta. Iar după ce va muri ea, dacă poți, mai bine să nu mai ai o alta niciodată (1 Cor. 7, 29-33).
O, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, Care ne-ai fost și Învățător și Model în toate privințele!
Te rugăm, ațintește mereu ochii fiecărui lucrător al Tău spre Tine, spre Cuvântul Tău și spre Pilda Ta.
Tu, Care știi cât de grea și de slăvită este slujba de împreună-lucrător al Tău în câmpul Evangheliei Tale, dăruiește-ne fiecăruia o inimă mare în iubire, în bunătate și răbdare, în sfințenie și statornicie, atât de mare cât este de mare datoria pe care ne-o ceri.
Tu, Care știi cât de viclean este vrăjmașul sufletelor noastre și al Lucrării Tale...
cât de multe și felurite sunt cursele și ispitele pe care le pune în calea fiecăruia dintre noi, îmbracă-ne cu sfințenia ca și cu o haină, și cu neprihănirea ca și cu un scut puternic, și fă-ne să rămânem în picioare după ce vom fi biruit totul.
Amin.
O, Doamne, răsplătește
O, Doamne, răsplătește mâinii
ce șterge lacrimile-amare
c-o veșnică și fericită
și dulce milă iubitoare.
Și răsplătește bunătății
ce răcorește buza arsă
și leagă rana tăinuită
și-olei în lampa stinsă varsă.
Și răsplătește gurii care
vestește dragostea divină
să-Ți poată afla despovărarea
zdrobita inimă străină.
Și răsplătește-n veci genunchii
ce se apleacă spre durere
să-i picure Dumnezeiește
a rugăciunii mângâiere.
Și răsplătește curăției
ce rabdă lacrimi și-n uitare
să-și ducă până-n ceruri crucea
singurătății-apăsătoare.
Dar cu răsplata cea mai scumpă
s-aștepți sfințenia smerită
ce, împlinindu-le pe toate,
nici nu s-așteaptă răsplătită.
Ca soția sufletului tău
Lucrarea Domnului în care ai fost chemat la nașterea din nou este ca soția sufletului tău, căreia trebuie să-i fii nedespărțit și credincios cu o dragoste și cu o statornicie pe care să n-o poată nimici nici viața, nici moartea.
Cum nu poți avea decât o singură soție pentru dragostea trupului tău, tot așa nu trebuie să ai o altă dragoste în sufletul tău ca față de Lucrarea și Frățietatea în care te-ai întors la Dumnezeu. Și în care te-a așezat Hristos prin alegerea Duhului Sfânt.
Față de această Frățietate să ai o gelozie neînduplecată.
Față de învățătura și duhul ei, o ascultare nemărginită.
Față de tot ce are ea, o grijă părtinitoare și eternă.
Nimic să nu te facă să-ți abați inima spre alte lucrări, spre alte învățături, spre alte iubiri și credințe străine.
Oricât de înzestrate, de mari, de frumoase și de bogate ar fi străinele acestea.
Și oricât de săracă, de slabă și de batjocorită ar fi a ta.
Ba, tocmai cu atât mai mult.
Soția sufletului trebuie să fie și mai mult decât a trupului, să fie una și pe totdeauna.
Ce spun Sfinții noștri Părinți
- Căsătoria este scutul curăției și împlinirea voii lui Dumnezeu... spre viața oamenilor.
- Rostul înalt și sfânt al nunții respinge total muzica lumească, dansurile și cântecele rușinoase, vorbele stricate, pompa diavolească, toate cele nerușinate care au loc de obicei la nuntă.
Acestea sunt păcate care zdruncină legătura căsătoriei. Este ca și cum ai chema demoni la nunta ta. Toate acestea trebuie să fie înlăturate și să fie chemat Dumnezeu în viața noastră.
- Înainte de oricine, să-L invităm pe Iisus la nuntă. El va veni sigur dacă facem nunta în chip sfânt. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Căsătoria este așezată de Dumnezeu pentru aceste două temeiuri: dragostea dintre soți și nașterea de copii. (Sf. Astenie al Amosei)
- Cei doi soți sunt un trup și un suflet. Ei împreună să se roage, să postească... Unul pe altul să se învețe și să se sprijine. Hristos atunci Se bucură și Își trimite pacea Sa peste ei. Unde sunt ei doi, este și El. Iar unde este El, acolo nu este cel rău. (Tertulian)
*
Temelia unei vieți familiale fericite este Mântuitorul Iisus Hristos și Cuvântul Lui. Este viața celor doi trăită cu El și cu Cuvântul Evangheliei Lui.
Vai de căsnicia din care s-a stins rugăciunea celor doi împreună. Vai de căsnicia din care s-a pierdut dulceața iubirii evanghelice. Vai de căsnicia din care lipsește Cuvântul Cel Sfânt al lui Dumnezeu.
Căsătoria este de la Dumnezeu, desfrânarea este de la diavolul.
Păstrați curăția căsătoriei, căci nu-i binecuvântare mai mare ca aceea pe care o revarsă Dumnezeu peste căsătoria care se păstrează curată, cum nu-i chin mai mare ca în căsnicia pe care a spurcat-o păcatul unuia sau al amândurora.
Copiii sunt darul lui Dumnezeu făcut căsătoriei curate. Părinții curați vor avea copii sfinți. Dar căsătoriile vinovate vor fi pedepsite prin copiii lor. (Părintele Iosif Trifa)