Spre ce-ți țintește gândul?
Traian Dorz - Cântarea Anilor
Spre ce-ți țintește gândul și ochii tăi avari
când sufletul fățarnic ți-ascunzi sub vorbe mari
și-n zâmbet larg ți-nvălui obrazul prefăcut
cu buzele de iudă întinse spre sărut?
Spre ce-ți țintește gândul și duhul tău atunci
când pari cinstit în spusa curatelor porunci,
când vrei s-arați oricărui că n-ai în gând dorinți
și pofte vinovate, străine celor sfinți?
Spre ce-ți țintește gândul din tine blestemat
când prefăcut te-apropii de cel nevinovat
și-ntinzi în cale-i curse, să-ți cadă și să-l prinzi
în schimbul poftei tale viața lui s-o vinzi?
Spre ce-ți țintește gândul nemernicului trai?
- Spre plata-ngrozitoare la capăt ce-o s-o ai,
spre asta nu-ți țintește acuma nici un gând?
-O, teme-te căci toate le vei plăti curând!