Spre lumile Luminii
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Spre lumile Luminii aripile-am întins
îndrăgostit de-al Slavei nemărginit Cuprins.
M-am ridicat pe scara nălţimilor de har
spre Taina fără moarte şi fără de hotar.
- Pe ce tărâm de soare şi rai am poposit
de mi-a rămas tot lutul la pragul lui slăvit?
Ce Taină mă atrage de nu pot s-o-nţeleg
dar nalţă şi sfinţeşte adâncul meu întreg.
Ce soare mă-nfăşoară de nu pot să-l privesc
dar şi cântări şi lacrimi la fel mă copleşesc.
Ce-s valurile care mă ţin şi mă atrag
cu teamă şi iubire, cu tremur şi cu drag?
- M-am avântat... şi-n Marea Luminii m-am cuprins
iar când a ei seninuri deasupra-mi s-au întins
Simţit-am fericirea fiorului nespus
că sunt pe veci un picur din Marea Ta Isus.