Spre lumile Luminii
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Spre lumile Luminii aripile-am întins
îndrăgostit de-al Slavei nemărginit Cuprins.
M-am ridicat pe scara nălțimilor de har
spre Taina fără moarte și fără de hotar.
- Pe ce tărâm de soare și rai am poposit
de mi-a rămas tot lutul la pragul lui slăvit?
Ce Taină mă atrage de nu pot s-o-nțeleg
dar nalță și sfințește adâncul meu întreg.
Ce soare mă-nfășoară de nu pot să-l privesc
dar și cântări și lacrimi la fel mă copleșesc.
Ce-s valurile care mă țin și mă atrag
cu teamă și iubire, cu tremur și cu drag?
- M-am avântat... și-n Marea Luminii m-am cuprins
iar când a ei seninuri deasupra-mi s-au întins
Simțit-am fericirea fiorului nespus
că sunt pe veci un picur din Marea Ta Isus.