Suferinţă - crin din care

Suferinţă... crin din care Domnul Şi-a-mpletit cununa

mulţi te plâng când mergi la dânşii, eu te cânt întotdeauna

căci în leagănul tău dulce când m-a pus întâi durerea

am văzut la căpătâiu-mi, veghetoare, mângâierea.

Suferinţă, soră scumpă ce mă porţi de-atunci cu tine

câte bucurii în suflet mi-ai dat tu printre suspine!

Tu m-ai învăţat, ca umbre şi-amăgire şi ispită -

să le văd pe toate câte vine lumea să-mi promită.

Şi să aflu ce comoară e primirea slavei sfinte

şi cunoaşterea iertării şi iubirea ei fierbinte

şi-a încrederii odihnă şi-alinarea cea plăcută

care-o lasă Mâna dulce peste lacrima tăcută.

Tu mi-ai dezvelit în suflet zări necunoscute mie

gura, tu mi-ai pus să cânte mâna, tu mi-ai pus să scrie

şi-n iubirea armoniei salbe şi cununi s-adune

fericit cu ele Chipul Domnului să-L încunune.

Suferinţă, suferinţă astăzi când spre ceru-albastru

pe-a recunoştinţei aripi zboară gândul meu sihastru

eu Îl rog pe-Acel ce Crucea a purtat-o-n umilinţă

să mă facă să-ţi ştiu preţul şi frumseţea, - Suferinţă!...