Iudeii L-au înconjurat, și I-au zis: Până când ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.
Propovăduirea lui Hristos trezește în sufletele mici și întunecate, ură,
în cele nepăsătoare, îndoială,
în cele fățarnice, dușmănie neîmpăcată,
în cele neîncrezătoare și curioase, o încordare neliniștită,
- numai în sufletele mari trezește uimire, admirație și credință.
Din pricina nestatorniciei lor, iudeii au gustat nenorocirea de a sluji zeci de dumnezei,
și au trăit sute și sute de ani grozăvia pedepselor venite peste ei, pentru vina aceasta,
și au cunoscut prăbușirea și bezna în care ajunge sufletul, spânzurat fără nădejde între două minciuni: și cea a oamenilor falși și cea a dumnezeilor falși.
Acum din pricină că ascultaseră prea mulți proroci mincinoși, nu mai puteau deosebi în încredințarea Adevărului, din gura Prorocului - Dumnezeu.
Din pricină că umblaseră după prea mulți dumnezei mincinoși, nu-L mai puteau recunoaște pe Dumnezeul Cel Adevărat.
Din pricină că rătăciseră prea mult prin casele străinilor, nu-și mai puteau recunoaște propria lor casă.
Și acum stăteau în fața Mântuitorului - Mesia, cum stă cineva în fața propriei sale mame, când după o prea îndelungată despărțire, inima o presimte, dar ochii nu o mai pot recunoaște...
O Doamne Dumnezeule, fă Cuvântul Tău plin de putere față de orice suflet - și fă orice suflet plin de dor după El.
Iar de la neliniștea încordării care vine de la îndoială și de la neîncredere, fă-i pe toți cei care aud Cuvântul Tău, să ajungă la pacea dulce a deplinei încredințări că ești Tu Cel Dorit și Iubit - și să se arunce cu toții în brațele Tale.
Ca să afle cu toții bucuria negrăită a mântuirii pe care o dă Adevărul, primit cu ascultare de către minte în inimă.
Fă-i pe toți să guste ce dulce este pacea care cuprinde întreaga ființă a acelui care Te află, Te crede și Te primește pe Tine.
Amin.