Suim plângând adesea...
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Suim plângând adesea în drum spre Ghețimani
și tot ținutul parcă e-un plâns de mare jale,
dar nu știm că la slavă s-ajunge prin dușmani
și nici că la-nviere ieșim pe-a crucii cale.
Azi curge-n taină plânsul acelor ce sunt muți
și geamătul acelor ce nu pot să vorbească,
dar mâine ei cânta-vor pe vecii netrecuți
Hristos o să-i sărute în slava Lui cerească.
Rugați-vă ca ochii să vi se facă sori
cu care să pătrundeți prin noaptea ce mai este
ca trupu-acesta șubred să vi se-mbrace-n zori
cu trupul nemuririi - sosită fără veste.
Noi plângem după Domnul - dar și El după noi
Mireasa Lui Îl cheamă, - dar și El cum o cere!
- o, fericită clipă: unirea Celor Doi
și Nunta ce va-ncepe cu Prima Înviere!