Suim plângând adesea...
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Suim plângând adesea în drum spre Gheţimani
şi tot ţinutul parcă e-un plâns de mare jale,
dar nu ştim că la slavă s-ajunge prin duşmani
şi nici că la-nviere ieşim pe-a crucii cale.
Azi curge-n taină plânsul acelor ce sunt muţi
şi geamătul acelor ce nu pot să vorbească,
dar mâine ei cânta-vor pe vecii netrecuţi
Hristos o să-i sărute în slava Lui cerească.
Rugaţi-vă ca ochii să vi se facă sori
cu care să pătrundeţi prin noaptea ce mai este
ca trupu-acesta şubred să vi se-mbrace-n zori
cu trupul nemuririi - sosită fără veste.
Noi plângem după Domnul - dar şi El după noi
Mireasa Lui Îl cheamă, - dar şi El cum o cere!
- o, fericită clipă: unirea Celor Doi
şi Nunta ce va-ncepe cu Prima Înviere!