Sunt împresurat
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Sunt împresurat de ape
Dumnezeul meu
tot mai mari și mai aproape
mi se strâng mereu,
mi-au închis orice cărare
de m-aștept să mor
- numa-n Sus mai văd scăpare
Sfânt Mântuitor.
Doamne, iarăși zac în locul
cel de fiare plin,
mi-arde viața ca-n mijlocul
iazului de chin
năvălesc spre mine toate
gurile de lei
- numai Mâna Ta mă poate
izbăvi de ei.
Doamne, stau pe-o cruce mare
țintuit în cui
nici o izbăvire pare
că pe lume nu-i.
- Dacă harul Tău din lume
s-a sfârșit, - apoi
Doamne, pentru-al Tău Sfânt Nume
ia-ne și pe noi!