Tânărul ca muncitor
Traian Dorz - Cărarea tinereții curate
A munci când poți și ce poți, cât mai bine și cât mai mult, aceasta este nu numai un câștig spre o tot mai bună stare. Și este nu numai o mare datorie pe care o avem fiecare om... Dar este și o mare binefacere și un har de la Dumnezeu.
Încă de la Începutul Creațiunii, când Tatăl Vieții a făcut pe primii oameni, părinții noștri ai tuturor, Adam și Eva, Dumnezeu i-a așezat în Grădina Edenului poruncindu-le „ca s-o lucreze și s-o păzească” (Facere 2, 15).
Munca a fost minunată, fericită și binefăcătoare totdeauna. Ce sfântă este bucuria de a vedea cum de pe urma mâinilor tale ies roadele binecuvântate care satură și veselesc pe ai tăi și pe alții. Lucrările minunate care adăpostesc, încălzesc și ajută pe semenii și iubiții tăi. Operele frumoase care luminează ochii și bucură inimile... bunurile trupești și sufletești care fericesc trupurile și sufletele oamenilor.
În mulțumirea cerească de a vedea aceste roade pentru munca ta, este prima răsplată pentru împlinirea muncii tale. Oricât de grea și îndelungată ar fi fost uneori această muncă.
Cel dintâi îndemn și cel mai sfânt exemplu de muncă făcută cu sfântă dragoste și neobosită hărnicie, ne este Însuși Domnul nostru Iisus Hristos.
În copilăria și tinerețea Sa, Mântuitorul nostru a împărtășit existența săracă și trudnică a mamei Sale și a ocrotitorului lor, dreptul Iosif, care erau o familie de muncitori cinstiți și săraci.
În atelierul de tâmplărie al lui Iosif, Mântuitorul a muncit cu toată tragerea de inimă pentru pâinea cea de toate zilele... Și pentru ușurarea vieții celor printre care trăia.
Ce minunate sunt acele tablouri ale Sfintei Familii, unde Mântuitorul, încă de tânăr, este înfățișat lucrând alături de bunul Iosif, tâmplarul din Nazaret și alături de sfânta Sa Maică, Fecioara Maria, torcând.
Crescând în înțelepciune, Mântuitorul va fi fost la școală elevul cel mai bun și mai sârguincios dintre toți colegii Lui la învățătură. Acasă va fi fost acasă totdeauna cu o unealtă de lucru în mâini. Ori cu ferăstrăul și tesla în atelierul lui Iosif, ori cu sapa și lopata în grădină, alături de maica Sa.
Se spune despre Iisus că în leagănele pe care le făcea El, copiii dormeau totdeauna liniștiți și creșteau sănătoși. Că uneltele pe care le lucra El nu oboseau niciodată pe muncitor. Că jugurile ieșite din mâna Lui erau așa de ușoare, că animalele, trăgând la ele, duceau poverile fără nici o greutate.
Că în urma fiecărei munci făcute de tânărul Iisus, totul creștea și rodea nespus de frumos. Aceasta pentru că tot ce făcea Iisus făcea cu dragoste, făcea cu pricepere, făcea cu conștiinciozitate.
Ce minunat și harnic și atent muncitor trebuie să fi fost Domnul Iisus în tinerețea Lui, în tot ce făcea. N-ar trebui să existe nici un tânăr muncitor care la locul de muncă să nu-și fixeze ca Model de urmat pe Iisus, în toate privințele.
În fiecare dimineață, tânărul muncitor credincios, la locul lui de muncă ar trebui să-și spună cu însuflețire: „Azi doresc să-L urmez și mai bine în munca mea pe Iisus. Să muncesc întocmai cum ar munci Iisus, dacă ar fi în locul meu...”
Vă închipuiți nu numai cât de bucuroasă, de plăcută și de cu spor este munca unui astfel de suflet. Ci și cât de frumoasă, de conștiincioasă și îngrijită va fi făcută munca aceasta tot timpul ei.
Pe urmă ce stare înaltă sufletească are cel care lucrează în felul acesta. Și cât de repede și de plăcut îi trece tot timpul muncii sale.
Toate aceste avantaje sunt numai de la Hristos, drept răsplată pentru conștiința curată și ascultătoare cu care sufletul credincios vrea să lucreze totul așa cum este porunca Evangheliei Domnului: „Orice faceți, să faceți cu bucurie și din toată inima, ca pentru Domnul și nu ca pentru oameni” (Colos. 3, 23).
Așa este răsplătită munca făcută cu tragere de inimă și cu bucurie. Dimpotrivă, lenea și nepăsarea au ca pedeapsă totdeauna rușinea, paguba și pierzarea.
Se spune că odată un frumos și strălucitor fier de plug și-a zis:
- „Acum m-am săturat să tot ar la pământ. Vreau să mă mai odihnesc și eu, ajunge cât am muncit”.
Și s-a așezat la lenevit în șopru. Dar curând a venit rugina și l-a ros. A venit murdăria și l-a acoperit. Au venit gunoaiele și l-au îngropat. Și nu s-a mai ales nimic de el.
Și tot așa a pățit un pârâu care curgea foarte vesel și limpede, cântând printre pietrele și florile lui.
- „M-am săturat și eu să tot alerg la vale - își zise îl într-o dimineață. Ce să tot sar peste pietre și bolovani! Mai am și eu dreptul să stau și să mă odihnesc. Am alergat și am făcut destul, acum să mai facă și alții.”
Și, zicând așa, a stat pârâiașul pe loc și n-a mai curs. Dar curând, apele frumosului pârâiaș s-au lățit, s-au întins și s-au făcut o baltă murdară, care, în curând, s-a umplut de broaște, de șerpi, de lipitori și de tot felul de vietăți scârboase și respingătoare. Apoi totul a început să miroase atât de greu încât nimeni nu se putea apropia de el.
Iată unde duce lenevirea și părăsirea muncii cinstite și frumoase, făcută cu voioșie și cu inimă, așa cum a lăsat Dumnezeu.
De aceea tânărul credincios, din dragoste pentru Iisus, își va face în orice vreme toată munca sa ca în prezența lui Hristos, Care într-adevăr este cu lucrătorul Său oricând.
Într-o zi, doi tineri, dintre care unul era credincios, lucrau împreună la săpatul unei grădini, angajați de cineva cu ziua. Într-o vreme, când proprietarul grădinii a plecat de lângă ei la alte treburi, unul din ei a zis celuilalt:
- Acum bine că s-a dus proprietarul. Hai să stăm și să ne odihnim, că și așa proprietarul nu ne mai vede.
- Eu nu pot, zise celălalt. Pe mine Stăpânul meu mă vede în orice clipă. Cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos pe noi ne învață că orice facem și oricui, noi să lucrăm ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni. Deci dacă știu că ochii Lui mă văd în orice clipă, cum pot eu să-L înșel pe El? Nu, eu vreau să lucrez ca pentru Domnul oriunde. Căci Stăpânul meu pe mine mă vede în tot ce fac și cum lucrez. Și eu Îl iubesc și vreau să fac întocmai cum dorește Iisus.
Cu adevărat așa trebuie să gândească, să creadă și să lucreze tinerii credincioși în orice vreme și în orice loc de muncă unde s-ar găsi ei.
În felul acesta ei vor fi apreciați de superiorii lor, vor fi iubiți de tovarășii lor de muncă, vor câștiga o pâine frumoasă și cinstită pentru ei și ai lor – și, mai presus de toate, vor face bucurie și cinste Domnului Hristos și Lucrării Lui.
Rugăciune
Slavă Ție, Doamne Iisuse, Bunul nostru Învățător și Sfântul nostru Exemplu Binecuvântat în toate împrejurările!
Te rugăm, Doamne Iisuse, dăruiește-ne tuturor tinerilor Tăi o trează conștiință a datoriei și răspunderii la orice loc de muncă unde ne-ai rândui Tu să ne câștigăm pâinea vieții.
Fă-ne pe toți să fim și să ne purtăm în așa fel încât, atât înaintea Ta, cât și înaintea tuturor oamenilor, să facem cinste și bucurie Numelui Tău și numelui nostru.
Amin.