Tânărul în izbândă

Înfrângerile duhovniceşti ale credinciosului ascund în ele mari primejdii. Dacă în vremile de lupte şi de grele ispitiri sufleteşti nu rămânem cât mai aproape de Hristos şi nu ne atingem mereu de El, ca să primim neîncetat putere, uşor putem fi înfrânţi.

Astfel au pierit înșelați în ispite şi sugrumaţi de ghearele diavolului foarte mulţi luptători şi ostaşi, chiar viteji ai Domnului. Ce cutremuraţi privim şi astăzi la aceste cadavre duhovniceşti, care au fost cândva, în tinereţea lor, nişte misionari atât de înflăcăraţi pentru Hristos, nişte luptători atât de buni, nişte fraţi și surori atât de preţuiţi.

Ceea ce n-a putut face diavolul cu ei într-un fel, a făcut în altul... N-au căzut şi n-au putut fi biruiţi în luptele grele, în sărăcia lor, în tinereţea lor, în înfrângerile trupeşti. Dar îndată ce au ajuns la o linişte, la un câştig trupesc, la o izbândă lumească, - dulcea moliciune a ispitei i-a cuprins.

Cântecul ademenitor al păcatului i-a adormit. Și gheara ucigaşă a diavolului i-a prins, i-a sugrumat şi i-a aruncat apoi pe unul într-o groapă de stricăciuni, pe altul în alta... Ceea ce n-au putut face cu ei înfrângerile, au făcut „izbânzile”, câștigurile.

Samson a fost un tânăr foarte puternic, pentru că fusese închinat Domnului. Câtă vreme a trăit în ascultarea şi în sfinţenia Domnului, a putut sfâşia leul, a putut birui vrăjmaşii, a putut rupe orice legături vrăjmașe.

Dar îndată ce a ajuns să se încreadă în biruinţele sale şi să se dedea la păcate şi la desfrânări... Îndată ce şi-a trădat taina puterii sale şi s-a despărţit de curăţia Domnului, călcându-şi legământul pe care îl pusese în tinereţea lui, Samson a căzut cu uşurinţă în mâinile vrăjmaşului său, care l-a ruşinat, l-a robit şi l-a orbit, iar pe urmă l-a dus la moarte...

Solomon a fost fiul unui tată binecuvântat de Dumnezeu şi preţuit în faţa Lui. Din pricina tatălui său, David, și fiul acestuia, Solomon, a fost înzestrat cu mari daruri.

Câtă vreme tânărul Solomon a fost credincios Domnului, ocupându-se de înţelepciunea Lui, de dreptatea Lui, de Casa Lui, de Cuvântul, de rugăciunea şi de poporul Domnului, - totul a fost atât de frumos şi de fericit.

Atâta vreme Solomon era o bucurie a Domnului şi o laudă a poporului său. Nimeni nu săvârşise fapte atât de frumoase şi înţelepte ca el. Templul închinat de el Domnului era cea mai frumoasă dintre cele şapte minuni ale lumii. Şi Numele Cel Sfânt al lui Dumnezeu ajunsese atât de cunoscut şi de cinstit prin el.

Dar îndată ce marile izbânzi i-au moleşit inima, bietul Solomon a căzut cu uşurinţă şi cu uşurătate în ispita diavolului. Mocirla plăcerilor vinovate i-a lenevit mintea, i-a robit trupul şi i-a cuprins sufletul în vârtejul pierzător.

Ce pildă cutremurătoare ne poate fi atât Samson, cât și Solomon.

Una dintre apucăturile viclene ale diavolului este că se preface învins. Scoate satana în calea sufletului tânăr ispite uşoare, piedici mărunte, şi-i lasă izbânzi ieftine, pentru ca sufletul luptător să ajungă încrezut, apoi lăudăros, apoi moleşit...

Apoi diavolul îl atrage dincolo de zidurile ocrotitoare ale învăţăturii sănătoase, îl coboară din turnul vegherii, îl scoate din cetăţuia rugăciunii şi, tăindu-i legătura cu Hristos, îi ucide cu uşurinţă sufletul.

Câtă vreme trăieşte vrăjmaşul mântuirii noastre, diavolul, și câtă vreme el are putere, iar cursele lui pot ucide, dragă suflet luptător, tu nu pune sabia ta în cuiul odihnei, nu te culca liniştit în patul lenevirii și nu-ţi adormi vegherea duhovnicească în mulţumirea înşelătoare a izbânzilor din trecut.

Ci aşteaptă-te ca, după fiecare izbândă a ta, vrăjmaşul tău să încerce noi atacuri şi să-ţi dea noi lovituri. Cu cât îi dai tu lovituri mai grele şi mai multe, cu atâta să te aştepţi şi din partea lui să facă la fel față de tine.

Despre Achile, un alt mare luptător din legendele istorice ale vechilor greci, se spune că era un erou viteaz şi de neînvins. Încurajat de biruinţele lui, acest viteaz ajunsese foarte îndrăzneţ şi foarte lăudat.

În lungile războaie ale cetăţii sale, el a fost o mare nădejde a poporului său, secerând mari izbânzi pretutindeni. În războiul cu troienii, Achile a ucis multe căpetenii inamice şi a biruit pe mari şi puternici vrăjmaşi.

Avea el însă un loc slab şi anume: călcâiul său. Câtă vreme vrăjmaşul nu-i descoperise partea lui cea slabă, n-a putut să-l învingă. Dar într-o luptă el şi-a lăsat descoperit călcâiul său, partea slabă, iar vrăjmaşul, care îi aflase taina aceasta, l-a ţintit tocmai acolo cu o săgeată otrăvită.

Astfel viteazul încrezut, care nu veghease asupra părţii lui slabe, a fost ucis. De atunci a rămas vorba despre călcâiul lui Achile, ca o înştiinţare pentru oricine, să vegheze totdeauna, mai ales asupra locului său mai slab, prin care vrăjmaşul l-ar putea ucide mai sigur.

Dragă frate tânăr și soră tânără, misionari şi ostaşi ai lui Hristos, noi ne bucurăm din toată inima de izbânzile voastre şi lăudăm pe Domnul nostru pentru frumoasele voastre daruri.

Ne bucurăm că scrieți frumos, că vorbiți frumos şi cântați frumos. Ne rugăm lui Dumnezeu şi am fi fericiţi dacă toţi tinerii Domnului ar fi plini de toate darurile şi izbânzile în drumurile şi adunările lui Hristos.

Dar, dragii noștri tineri, vă înştiinţăm cu teamă să luați bine seama, că diavolul este un vrăjmaş bătrân cu multă experienţă şi primejdios vicleşug. El a luptat cu toţi vitejii Domnului şi pe mulţi i-a învins. El are multe arme la îndemână şi nu se lasă păgubit uşor.

Câtă vreme voi stați alipiți de Hristos, desigur că nu trebuie să vă temeți de nici o armă şi de nici o putere a diavolului. Dar aveți şi voi, poate, un călcâi al lui Achile şi s-ar putea să uitaţi de la o vreme de acest lucru.

Vrăjmaşul ştie partea voastră slabă şi când nici nu vă gândiți, vă poate lovi tocmai acolo cu o săgeată otrăvită. Aveți mintea trează şi cugetați bine la acest cuvânt.

Nu vă temeți de diavolul, dar nici nu fiți uituci. În vremea izbânzilor voastre nu vă mândriți, ci tocmai atunci să începeți a vă teme mai tare. Fiți atenți la ispita mândriei, a laudei, a încrederii de sine, a comodităţii, a lenevirii.

Îmbrăcați-vă cu armătura Cuvântului, acoperiți-vă cu platoşa rugăciunii şi stați în cetăţuia smereniei şi vegherii frăţeşti lângă Hristos. El Izvorul puterii, siguranţei şi biruinţelor voastre. Cu toate simţurile voastre duhovniceşti fiți treji, cu atât mai mult cu cât vă pare că aveți izbânzi mai multe.

Căci vrăjmaşul nu vă poate trânti decât atunci când nu sunteți atenți. Şi când nu stați alipiți de Hristos.

Rugăciune

Slavă veşnică Ţie, Doamne Iisuse, Marele Biruitor al tuturor vrăjmaşilor Tăi!

Te rog, îmbracă-mă şi pe mine, tânărul Tău ostaş, tânăra Ta ostașă, slabul Tău luptător, în toată armătura Ta. Şi ţine sufletul meu treaz şi smerit în toate izbânzile mele, spre a nu fi învins prin înşelăciunea vreunei ispite la care nici nu mă gândesc.

Ci, având inima mereu alipită de Tine, ajută-mă să veghez neîncetat. Întăreşte-mă şi păzeşte-mi Tu sufletul meu în locul cel mai slab, ca să nu fiu străpuns niciodată, ci să fiu biruitor până la sfârşit.

Amin.