Tânărul în izbândă

Înfrângerile duhovnicești ale credinciosului ascund în ele mari primejdii. Dacă în vremile de lupte și de grele ispitiri sufletești nu rămânem cât mai aproape de Hristos și nu ne atingem mereu de El, ca să primim neîncetat putere, ușor putem fi înfrânți.

Astfel au pierit înșelați în ispite și sugrumați de ghearele diavolului foarte mulți luptători și ostași, chiar viteji ai Domnului. Ce cutremurați privim și astăzi la aceste cadavre duhovnicești, care au fost cândva, în tinerețea lor, niște misionari atât de înflăcărați pentru Hristos, niște luptători atât de buni, niște frați și surori atât de prețuiți.

Ceea ce n-a putut face diavolul cu ei într-un fel, a făcut în altul... N-au căzut și n-au putut fi biruiți în luptele grele, în sărăcia lor, în tinerețea lor, în înfrângerile trupești. Dar îndată ce au ajuns la o liniște, la un câștig trupesc, la o izbândă lumească, - dulcea moliciune a ispitei i-a cuprins.

Cântecul ademenitor al păcatului i-a adormit. Și gheara ucigașă a diavolului i-a prins, i-a sugrumat și i-a aruncat apoi pe unul într-o groapă de stricăciuni, pe altul în alta... Ceea ce n-au putut face cu ei înfrângerile, au făcut „izbânzile”, câștigurile.

Samson a fost un tânăr foarte puternic, pentru că fusese închinat Domnului. Câtă vreme a trăit în ascultarea și în sfințenia Domnului, a putut sfâșia leul, a putut birui vrăjmașii, a putut rupe orice legături vrăjmașe.

Dar îndată ce a ajuns să se încreadă în biruințele sale și să se dedea la păcate și la desfrânări... Îndată ce și-a trădat taina puterii sale și s-a despărțit de curăția Domnului, călcându-și legământul pe care îl pusese în tinerețea lui, Samson a căzut cu ușurință în mâinile vrăjmașului său, care l-a rușinat, l-a robit și l-a orbit, iar pe urmă l-a dus la moarte...

Solomon a fost fiul unui tată binecuvântat de Dumnezeu și prețuit în fața Lui. Din pricina tatălui său, David, și fiul acestuia, Solomon, a fost înzestrat cu mari daruri.

Câtă vreme tânărul Solomon a fost credincios Domnului, ocupându-se de înțelepciunea Lui, de dreptatea Lui, de Casa Lui, de Cuvântul, de rugăciunea și de poporul Domnului, - totul a fost atât de frumos și de fericit.

Atâta vreme Solomon era o bucurie a Domnului și o laudă a poporului său. Nimeni nu săvârșise fapte atât de frumoase și înțelepte ca el. Templul închinat de el Domnului era cea mai frumoasă dintre cele șapte minuni ale lumii. Și Numele Cel Sfânt al lui Dumnezeu ajunsese atât de cunoscut și de cinstit prin el.

Dar îndată ce marile izbânzi i-au moleșit inima, bietul Solomon a căzut cu ușurință și cu ușurătate în ispita diavolului. Mocirla plăcerilor vinovate i-a lenevit mintea, i-a robit trupul și i-a cuprins sufletul în vârtejul pierzător.

Ce pildă cutremurătoare ne poate fi atât Samson, cât și Solomon.

Una dintre apucăturile viclene ale diavolului este că se preface învins. Scoate satana în calea sufletului tânăr ispite ușoare, piedici mărunte, și-i lasă izbânzi ieftine, pentru ca sufletul luptător să ajungă încrezut, apoi lăudăros, apoi moleșit...

Apoi diavolul îl atrage dincolo de zidurile ocrotitoare ale învățăturii sănătoase, îl coboară din turnul vegherii, îl scoate din cetățuia rugăciunii și, tăindu-i legătura cu Hristos, îi ucide cu ușurință sufletul.

Câtă vreme trăiește vrăjmașul mântuirii noastre, diavolul, și câtă vreme el are putere, iar cursele lui pot ucide, dragă suflet luptător, tu nu pune sabia ta în cuiul odihnei, nu te culca liniștit în patul lenevirii și nu-ți adormi vegherea duhovnicească în mulțumirea înșelătoare a izbânzilor din trecut.

Ci așteaptă-te ca, după fiecare izbândă a ta, vrăjmașul tău să încerce noi atacuri și să-ți dea noi lovituri. Cu cât îi dai tu lovituri mai grele și mai multe, cu atâta să te aștepți și din partea lui să facă la fel față de tine.

Despre Achile, un alt mare luptător din legendele istorice ale vechilor greci, se spune că era un erou viteaz și de neînvins. Încurajat de biruințele lui, acest viteaz ajunsese foarte îndrăzneț și foarte lăudat.

În lungile războaie ale cetății sale, el a fost o mare nădejde a poporului său, secerând mari izbânzi pretutindeni. În războiul cu troienii, Achile a ucis multe căpetenii inamice și a biruit pe mari și puternici vrăjmași.

Avea el însă un loc slab și anume: călcâiul său. Câtă vreme vrăjmașul nu-i descoperise partea lui cea slabă, n-a putut să-l învingă. Dar într-o luptă el și-a lăsat descoperit călcâiul său, partea slabă, iar vrăjmașul, care îi aflase taina aceasta, l-a țintit tocmai acolo cu o săgeată otrăvită.

Astfel viteazul încrezut, care nu veghease asupra părții lui slabe, a fost ucis. De atunci a rămas vorba despre călcâiul lui Achile, ca o înștiințare pentru oricine, să vegheze totdeauna, mai ales asupra locului său mai slab, prin care vrăjmașul l-ar putea ucide mai sigur.

Dragă frate tânăr și soră tânără, misionari și ostași ai lui Hristos, noi ne bucurăm din toată inima de izbânzile voastre și lăudăm pe Domnul nostru pentru frumoasele voastre daruri.

Ne bucurăm că scrieți frumos, că vorbiți frumos și cântați frumos. Ne rugăm lui Dumnezeu și am fi fericiți dacă toți tinerii Domnului ar fi plini de toate darurile și izbânzile în drumurile și adunările lui Hristos.

Dar, dragii noștri tineri, vă înștiințăm cu teamă să luați bine seama, că diavolul este un vrăjmaș bătrân cu multă experiență și primejdios vicleșug. El a luptat cu toți vitejii Domnului și pe mulți i-a învins. El are multe arme la îndemână și nu se lasă păgubit ușor.

Câtă vreme voi stați alipiți de Hristos, desigur că nu trebuie să vă temeți de nici o armă și de nici o putere a diavolului. Dar aveți și voi, poate, un călcâi al lui Achile și s-ar putea să uitați de la o vreme de acest lucru.

Vrăjmașul știe partea voastră slabă și când nici nu vă gândiți, vă poate lovi tocmai acolo cu o săgeată otrăvită. Aveți mintea trează și cugetați bine la acest cuvânt.

Nu vă temeți de diavolul, dar nici nu fiți uituci. În vremea izbânzilor voastre nu vă mândriți, ci tocmai atunci să începeți a vă teme mai tare. Fiți atenți la ispita mândriei, a laudei, a încrederii de sine, a comodității, a lenevirii.

Îmbrăcați-vă cu armătura Cuvântului, acoperiți-vă cu platoșa rugăciunii și stați în cetățuia smereniei și vegherii frățești lângă Hristos. El Izvorul puterii, siguranței și biruințelor voastre. Cu toate simțurile voastre duhovnicești fiți treji, cu atât mai mult cu cât vă pare că aveți izbânzi mai multe.

Căci vrăjmașul nu vă poate trânti decât atunci când nu sunteți atenți. Și când nu stați alipiți de Hristos.

Rugăciune

Slavă veșnică Ție, Doamne Iisuse, Marele Biruitor al tuturor vrăjmașilor Tăi!

Te rog, îmbracă-mă și pe mine, tânărul Tău ostaș, tânăra Ta ostașă, slabul Tău luptător, în toată armătura Ta. Și ține sufletul meu treaz și smerit în toate izbânzile mele, spre a nu fi învins prin înșelăciunea vreunei ispite la care nici nu mă gândesc.

Ci, având inima mereu alipită de Tine, ajută-mă să veghez neîncetat. Întărește-mă și păzește-mi Tu sufletul meu în locul cel mai slab, ca să nu fiu străpuns niciodată, ci să fiu biruitor până la sfârșit.

Amin.