Ţi-ai tot pierdut din clipe

Ţi-ai tot pierdut din clipe, din zile şi din ani

pe mulţi dintre prieteni ţi i-ai făcut duşmani

şi multe gânduri bune le-ai tot lăsat napoi

şi-acum o ceaţă groasă te-mpinge spre noroi.

Rânjind Satana vine spre tine-ncet-încet

făcându-ţi ce-a fost dulce în fiere şi-n oţet

prietenii şi fraţii ţi-a spus să-i laşi demult

şi ce-aveai bun în tine la-ndemnul lui ţi-ai smult.

Câte prilejuri sfinte, pe rând le-ai lepădat

îndemnurile bune le-ai frânt şi le-ai călcat

vrăjmaş privind spre ceruri sfidai pe Dumnezeu

iar astăzi iată plată ţi-e blestemul cel greu.

Cu ce-ai rămas din toate câte-ai sperat cândva

acum când vine moartea şi n-o poţi alunga

ce-aştepţi să-ţi dea Satana în iad sărman ateu

când ai ucis lumina şi-ai râs de Dumnezeu!

... O, dacă cea din urmă clipită-ai mai putea

să-ţi plângi zdrobit păcatul cu jalea cea mai grea

Hristos ţi-ar mai întinde şi ţie-un ultim har

- dar în clipita morţii minuni se fac prea rar!