Ţinta - cei credincioşi
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Cei credincioşi ştiu totdeauna unde se duc
şi unde-ajung,
chiar dacă nu ştiu totdeauna pe unde-i duce
drumul lung.
E-adevărat că drumul duce prin loc
mereu necunoscut,
dar urmele pe care mergem pe el, le ştim
de la-nceput.
Întreagă calea vieţii noastre e un urcuş
necontenit
prin umbra şi lumina Crucii, când dureros,
când fericit.
Prin umbra şi lumina Crucii, căci amândouă
au un preţ,
atât de scump pentru primirea
şi pacea veşnicei vieţi.
Ades ni-e drumul cu tuneluri ce-ntunecate par
şi lungi,
puţină-i liniştea pe cale, dar nesfârşită-i
unde-ajungi.
O perioadă luminoasă urmează alteia de scrum
cum după-o vreme-mbelşugată, ani lungi de
foamete pe drum.
După o rodnică recoltă urmează ani săraci
la strâns
şi după-o mare pescuire un timp de cernere şi plâns.
Căci amândouă sunt de lipsă
şi amândouă au un preţ
atât de mare spre-a ajunge
la Ţinta veşnicei vieţi...
Dar şi în umbră şi-n lumină
să fie ochiul nostru treaz
mereu mai harnic, către Ţintă
s-alerge sufletul viteaz.
Întreaga inimă să fie puternic strânsă
de Hristos,
cu El,
prin El
şi pân-la Dânsul, vom merge-atunci
armonios.
El ne-a deschis odată ochii
şi inima ne-a-nflăcărat
ca să iubim tot ce e nobil,
frumos
şi bun
- şi-adevărat.
Hristos ne-nsufleţeşte pururi spre tot ce-i nalt
şi sfinţitor
s-alegem drumul greu al Slavei,
în locul altui mai uşor.
... O Scump Mântuitorul nostru
Izvorul Veşnicei Iubiri
şi-al năzuinţelor curate,
Modelul sfintelor trăiri.
Tu Cauza bucuriei noastre, Tu Ţinta noastră
cea dintâi
vrem Ţinta noastră cea din urmă, mai strălucit
să ne rămâi.
Dorim la Tine să ajungem
şi pe pământ şi-n Cer,
cu drag
dar pân-la Tine, Ţinta noastră, ne fii Tu drum,
ne fii Tu steag.
Căci fericiţi suntem cu Tine, ori de-odihnim, ori de-alergăm
şi-atunci când Te căutăm Isuse
şi când
- transfiguraţi -
Te-aflăm.
Căci dacă n-am fi-aflat ce bun eşti, nu Te-am dori
neîncetat
şi nici nu Te-am căuta Isuse mereu, -
de nu Te-am fi aflat.
De-aceea calea vieţii noastre este-un urcuş
necontenit
în umbra şi lumina Crucii,
şi dureros
şi strălucit.
Dar suntem fericiţi cu Tine ori e furtună
ori senin
căci şi pe cale şi la Capăt, ni-e totul har, deplin
deplin...