Mulţi veneau la El, şi ziceau: Ioan n-a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.
O, cât de însemnate sunt sfaturile şi mustrările, îndemnurile şi îndrumările pe care oamenii aleşi ai lui Dumnezeu le spun mereu celor din jurul lor!
Şi ce mare valoare au vorbele trimeşilor lui Dumnezeu şi cât de mult ar trebui să fie ele preţuite şi ascultate când sunt auzite,
- dar ce puţin ştiu să le preţuiască cei ce le aud, când au cine să le spună.
Numai după ce Ioan omul lui Dumnezeu pleacă...
Numai după ce trimesul lui Dumnezeu se întoarce înapoi la El sus în Cer,
numai după ce el nu mai este - abia atunci cei care l-au auzit - văzând cu ochii lor adevărurile spuselor lui, - îşi aduc aminte şi se încredinţează că tot ce a spus omul acela era adevărat.
Şi încredinţându-se, încep abia atunci, să-şi dea seama ce valoare mare avea el, acela pe care ei l-au cunoscut şi n-au vrut să-l asculte la vremea sa.
Când această constatare o fac cei care au ascultat solia alesului lui Dumnezeu, bucuria şi mulţumirea cu care le este răsplătită ascultarea lor, este nebănuită şi strălucită,
fiindcă virtutea ascultării e răsplătită cu slava cea veşnică.
Dar când află adevărul spuselor lui acei care nu l-au crezut, şi nu l-au ascultat, atunci remuşcarea acestora, ca şi urmările neascultării lor, sunt o parte din pedeapsa veşnică pe care,
- pe merit şi pe dreptate, -
o primesc împotrivitorii trimesului ceresc.
O Doamne Dumnezeule, din toată inima Îţi mulţumesc pentru solii Tăi aleşi, care au venit şi la noi şi ne-au spus şi nouă adevărul despre Tine,
căci după ce Te-am aflat de la ei, noi am văzut ce mari erau aceştia şi că tot ce ne-au spus ei era cu adevărat de la Tine.
De aceea Te rugăm să le dăruieşti o răsplată veşnică în desfătările de la dreapta Ta, Acolo în Veşnicie unde sunt ei acum,
şi Te rugăm să ne dăruieşti şi nouă o inimă totdeauna ascultătoare
şi o minte totdeauna trează,
pentru ca ori de câte ori un trimes al Tău ne va spune Adevărul, să-l putem înţelege şi primi cu ascultare,
ca nu cumva prin împotrivirea mândriei şi a prostiei noastre, să-l nesocotim şi apoi să pierim în neascultarea păcatelor noastre, ca nu cumva când vom vedea aceasta, să fie prea târziu, căci neprimindu-l pe el, pe Tine nu Te primim.
Ci plini de bucuria Adevărului, să-l primim şi să-l urmăm chiar de la început cu preţuire şi cu credinţă, căci pe Tine Te ascultăm când îi ascultăm pe ei.
Amin.