Mulți veneau la El, și ziceau: Ioan n-a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.
O, cât de însemnate sunt sfaturile și mustrările, îndemnurile și îndrumările pe care oamenii aleși ai lui Dumnezeu le spun mereu celor din jurul lor!
Și ce mare valoare au vorbele trimeșilor lui Dumnezeu și cât de mult ar trebui să fie ele prețuite și ascultate când sunt auzite,
- dar ce puțin știu să le prețuiască cei ce le aud, când au cine să le spună.
Numai după ce Ioan omul lui Dumnezeu pleacă...
Numai după ce trimesul lui Dumnezeu se întoarce înapoi la El sus în Cer,
numai după ce el nu mai este - abia atunci cei care l-au auzit - văzând cu ochii lor adevărurile spuselor lui, - își aduc aminte și se încredințează că tot ce a spus omul acela era adevărat.
Și încredințându-se, încep abia atunci, să-și dea seama ce valoare mare avea el, acela pe care ei l-au cunoscut și n-au vrut să-l asculte la vremea sa.
Când această constatare o fac cei care au ascultat solia alesului lui Dumnezeu, bucuria și mulțumirea cu care le este răsplătită ascultarea lor, este nebănuită și strălucită,
fiindcă virtutea ascultării e răsplătită cu slava cea veșnică.
Dar când află adevărul spuselor lui acei care nu l-au crezut, și nu l-au ascultat, atunci remușcarea acestora, ca și urmările neascultării lor, sunt o parte din pedeapsa veșnică pe care,
- pe merit și pe dreptate, -
o primesc împotrivitorii trimesului ceresc.
O Doamne Dumnezeule, din toată inima Îți mulțumesc pentru solii Tăi aleși, care au venit și la noi și ne-au spus și nouă adevărul despre Tine,
căci după ce Te-am aflat de la ei, noi am văzut ce mari erau aceștia și că tot ce ne-au spus ei era cu adevărat de la Tine.
De aceea Te rugăm să le dăruiești o răsplată veșnică în desfătările de la dreapta Ta, Acolo în Veșnicie unde sunt ei acum,
și Te rugăm să ne dăruiești și nouă o inimă totdeauna ascultătoare
și o minte totdeauna trează,
pentru ca ori de câte ori un trimes al Tău ne va spune Adevărul, să-l putem înțelege și primi cu ascultare,
ca nu cumva prin împotrivirea mândriei și a prostiei noastre, să-l nesocotim și apoi să pierim în neascultarea păcatelor noastre, ca nu cumva când vom vedea aceasta, să fie prea târziu, căci neprimindu-l pe el, pe Tine nu Te primim.
Ci plini de bucuria Adevărului, să-l primim și să-l urmăm chiar de la început cu prețuire și cu credință, căci pe Tine Te ascultăm când îi ascultăm pe ei.
Amin.