Tot ce-am cântat cândva
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Tot ce-am cântat cândva mai dulce
și tot ce-am plâns cândva mai drag,
îmi vor învinui cuvântul
dac-am să pot să mi-l retrag.
Tot ce mi-ai dat umplându-mi casa
și lumea și vecia mea,
mi-ar arde mâinile și gura
Isuse, dacă Ți-aș tăcea.
Tot ce-a fost martor fericirii
din zi și noapte, ani și ani
și prietenii iubirii mele
- mi-ar fi cei mai aprinși dușmani.
Tot ce-a spus gura mea mai dulce
și mi-a scris mâna mai frumos,
s-ar face cel mai aspru blestem
dacă Ți-aș fi necredincios.
Tot frigul meu și toată foamea
și sărăcia din trecut
m-ar blestema ca pe-un nemernic
dac-aș uita, ce mi-ai făcut.
Rușinea toată, și noroiul
ce-al Tău sărut mi le-a spălat,
s-ar prăbuși în veci pe mine
dac-aș uita - ce Tu mi-ai dat!