Tot ce-i al Tău Isuse
Traian Dorz - Cântarea Învierii
Tot ce-i al Tău Isuse iubesc acum ştiind
cum îl iubeam odată deşi nu-nţelegeam
cărările spre lume ni-s negre cât se-ntind
dar calea către Tine atât de albă-o am.
O, eu cunosc acuma ce alţii n-au ştiut
trăiesc o bucurie cum alţii n-au gustat
eu am aflat lumină cum alţii n-au văzut
şi stări ce-n lume Doamne la alţii nu le-ai dat.
Îmi duse focul casa şi apa pâinea mea
şi vântu-mi smulse pomii - şi furii banii mei,
dar dragostea Isuse şi raiul meu din ea
nu mi-o putură smulge nici ele şi nici ei.
... O, oare nu-s eu Doamne prea flori acum şi vis,
prea zâmbet şi prea frunză cu rod nepârguit,
nu-s eu prea mult cântare acum şi zbor deschis
şi prea puţin tăcere şi chin şi plâns sfinţit?
Prea fericiţi Isuse şi prea uşori îmi par
azi paşii după Tine prin dragoste mereu
- să n-am eu oare frică de-acest preadulce har,
- să nu mă tem că-n lume prea fericit sunt eu?