Tot mai ne-nţeles
Traian Dorz - Cântările Căinței
Tot mai ne-nţeles îmi pare
că-mi tot mustri calea rea
de ce nu mă laşi Isuse
să mă duc cum vreau pe ea
dacă trebuie să umblu
printre spinii unde sunt
vezi că nu mai pot cu Tine
să-mi ţin pusul legământ!
De ce să nu stai cu mine
dacă vezi că eu pot sta
şi cu Tine şi cu lumea
şi cât de uşor e-aşa!
e aşa plăcută viaţa
să slujeşti la doi stăpâni,
dacă astăzi îmi e bine
ce-mi mai pasă ce-o fi mâini’?
... Vai, aşa se poate-ajunge
să gândeşti când cazi din har,
prăbuşirea asta merge
până-n iadul cel amar
dacă nu vine-o minune
ori o lovitură grea
până-n iad nu se trezeşte
cel care-a ajuns aşa!