Totdeauna pe-a Domnului cale
Traian Dorz - Cântări Îndepărtate
Totdeauna pe-a Domnului cale
au fost lupte şi-au fost spini destui
căci acei ce-au urmat voii Sale
trebuit-au să-I semene Lui!
N-a iubit lumea, nu, niciodată
pe-acei câţi I-au urmat Lui cu zel
ci c-o ură mereu ne-mpăcată
i-a primit pe pământ, ca pe El.
Dar cu ochii-aţintiţi la răsplată
prin răbdarea Golgotei privind,
n-au cârtit cei aleşi niciodată
ce-au trăit şi-au murit biruind.
Nu-i la fel pentru toţi încercarea,
nici nu-i vremea la toţi într-un fel,
însă toţi, în vreun fel, au chemarea
la un preţ de dureri pentru El.
Cei ce fug, sau fricoşi, la-ncercare
L-au lăsat, sau vândut pe Isus,
ruşinaţi se vor pierde-n uitare
alungaţi de blestemul de Sus.
Tu fii tare că-n ziua-ncercării
e alegerea ta pentru har,
strălucit eşti în haina ocării
când te urci răbdător pe calvar!
Tu cătuşele-atunci le sărută,
rugător pentru cei ce le-au pus,
că-n cereasca răbdare tăcută
semăna-vei atunci cu Isus.
Iar prin moarte-nmiit vei culege
răsplătirea cerescului zel,
căci mereu astfel Domnu-Şi alege
pe-acei ce-mpărăţi-vor cu El.