Tu nu-i vei părăsi
Traian Dorz - Cântări Îndepărtate
Tu nu-i vei părăsi pe fraţi
rupând a lor unire,
că n-ai să poţi să te desparţi
de-ntâia ta iubire!
Cum ai putea, când azi tu ştii
cuvântul ce te leagă:
aşa cum ai primit să ţii
viaţa ta întreagă?
Cum ai putut să uiţi acei
ani scumpi de bucurie
alăturea de fraţii cei
de-aceeaşi părtăşie?
Când împreună fericiţi
cu-o dragoste fierbinte
luptaţi, umblaţi, răbdaţi, uniţi
de-aceleaşi legăminte!
Căci te-ai gândi, când ai pleca
la-ntâia ta iubire
la locul câştigat în ea
cu-atâta pătimire.
Şi te-ai gândi la anii tăi,
la lacrimile tale,
la lupta ta, la fraţii cei
rămaşi pe-această cale.
Şi nu-ţi vei înjosi aşa
frumoasa ta credinţă
ca să te poţi lăsa de ea
cu-atâta uşurinţă.
Căci nu aşa puţin era
frăţeasca părtăşie
să poţi să spui că n-ar putea
cu-ai tăi să te mai ţie!
Chiar de-ai fi slab acum când treci
prin ceasul de ispită,
grijeşte să nu-ţi pierzi pe veci
comoara preaiubită!
Alungă amăgirea - stai
găseşte-ţi iar cărarea
să nu regreţi pe veci că ţi-ai
nesocotit chemarea.
Tu n-ai să-i poţi lăsa pe fraţi
rupând a lor unire,
de poţi, - pe veci tu te desparţi
de-ntâia ta iubire!...