Isus le-a zis: Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric, nu ştie unde merge.
Cel dintâi lucru pe care l-a făcut Dumnezeu după Lumină, a fost ordinea,
După ce a venit Lumina s-a făcut Ordinea, adică despărţirea clară a lucrurilor de Sus şi a celor de jos şi aşezarea lor, fiecare la locul său,
- iar apoi a început viaţa.
Căci nu poate să existe o adevărată desfăşurare a vieţii, fără ordine.
Oriunde este dezordine, viaţa este o nefericire.
Prin aceasta se cunosc cei care au lumină şi cei care nu o au.
Cei care au lumina, au făcut şi fac, ordine în viaţa lor.
Cei care nu au lumina, duc o viaţă de haos şi de dezordine.
Nu este cu adevărat credincios în Dumnezeu acel suflet care nu se sileşte să trăiască într-o sănătoasă rânduială atât sufleteşte cât şi trupeşte, atât înăuntru cât şi afară, atât în familia sa trupească cât şi în cea duhovnicească.
Căci Domnul Isus, care, în toate ni S-a dat o pildă de curăţie, de ordine, de ascultare, de rânduială desăvârşită,
- aceasta ne şi învaţă de la început până la sfârşit,
atât prin Cuvântul Său, cât şi prin toată umblarea Sa, iar ucenicii Lui la fel.
- În Numele Domnului Isus Hristos vă poruncim fraţilor, să vă despărţiţi de orice frate care trăieşte în neorânduială şi nu după învăţăturile care le-aţi primit de la noi (2 Tes. 3, 6).
- Noi înşine v-am dat o pildă - spun sfinţii Domnului.
Puterea de a duce o viaţă ordonată, stă în primul rând în limpezimea şi în tăria încredinţării în Hristos.
Apoi în cunoaşterea voii lui Dumnezeu şi a Sfintei Sale Lucrări.
Iar apoi în dragostea şi în râvna împlinirii acestora.
Cel dintâi loc, în care un suflet care află Lumina, pune Ordinea, este legătura sa cu Dumnezeu.
Căpătând pacea cu Dumnezeu prin Sângele Crucii lui Hristos (Efes. 2, 13), prin înnoirea făcută de El, sufletul credincios nu va avea un alt gând mai de preţ, decât să-şi păstreze această pace printr-o necontenită ascultare şi părtăşie smerită cu El,
în împlinirea conştiincioasă cu toată fapta şi cu umblarea lui a tuturor cerinţelor Cuvântului scris al Domnului Isus, atât cel citit cât şi celui numai sfinţit în duhul său.
Al doilea loc în care va pune rânduială va fi legătura lui cu fraţii săi, cu familia sa, şi cu comunitatea sa duhovnicească, spre a fi cu ei într-o sfântă şi dulce unitate de gânduri şi de colaborare.
În această armonie, tot ce primeşte credinciosul adevărat şi tot ce dă, este curat, binefăcător şi binecuvântat.
Fiindcă nu va da nimic rău şi nu va primi nimic spre rău.
Iar al treilea loc în care va pune rânduială cel credincios, va fi legătura lui cu ceilalţi oameni.
Având o conştiinţă curată şi trează, credinciosul nu numai că nu va face nimic rău nimănui, dar se va strădui neîncetat ca în tot ce face să fie folositor tuturor semenilor săi, făcându-le binele, nu pentru a aştepta o răsplată,
ci din dragoste pentru bine şi pentru semeni.
Desigur că fiecare om îşi are cadrul său, în care i se desfăşoară viaţa lui pe pământ,
şi fiecare are stări şi împrejurări diferite de ale celorlalţi semeni ai lui.
Dar oricine ar fi în locul şi starea oricăruia dintre noi, aceste trei mari datorii, fiecare dintre noi le avem.
Şi fiecare dintre noi ni le împlinim potrivit luminii pe care am primit-o şi o dorim să o primim,
potrivit gradului în care o iubim,
şi potrivit voinţei şi silinţei pe care ne-o dăm fiecare înaintea lui Dumnezeu pentru aceasta.
Dumnezeu şi conştiinţa noastră, ne va judeca măsura acestora. Iar la locul unde ne vom petrece veşnicia va fi o răsplată numai pentru felul cum am lucrat potrivit acestei măsuri.
Prealuminat şi Drept Stăpân al nostru al tuturor,
fii binecuvântat pentru Lumina pe care ne-ai adus-o în cunoaşterea ordinei şi ascultării în care trebuie să umblăm
şi pentru mintea pe care ne-ai dat-o,
ca s-o iubim şi s-o facem, această ordine.
Te rugăm Doamne Isuse, Tu care ai fost făcut pentru noi înţelepciune, sfinţire, neprihănire şi răscumpărare, dăruieşte-ne totdeauna dragoste de lumină şi voinţa de a o urma în toate căile noastre cu toată supunerea şi ascultarea.
Umblarea noastră cu Tine Doamne să fie totdeauna cu grijă, cu smerenie, cu credincioşie, cu sfinţenie şi sinceritate.
Umblarea noastră cu ceilalţi, să fie cu bunăvoinţă, cu bunăcuviinţă, cu cinste şi cu dreptate.
Umblarea noastră cu fraţii să fie totdeauna cu curăţie, cu evlavie şi cu desăvârşită iubire.
Până şi umblarea noastră cu vrăjmaşii noştri, - o, mai ales aceasta! - fă să fie întru totul potrivită pildei Tale Doamne Isuse şi poruncii Tale,
ca să putem fi vrednici de numele pe care ni l-ai dat şi ni l-ai promis.
Amin.