Un alt păcat înfiorător: sudalma, hula de cele sfinte
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
Adevărat vă spun că toate păcatele și toate hulele, pe care le vor rosti oamenii, li se vor ierta; dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veșnic (Marcu 3, 28-29).
Iată ce vorbe grele și pline de fior ne-a lăsat Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos. Ne spun aceste vorbe, că sunt unele păcate pe care Dumnezeirea nu le iartă niciodată, ci le pedepsește cu osânda de veci. Aceste păcate sunt cele ce ridică hulă împotriva Duhului Sfânt. Între aceste păcate este și sudalma.
Grozav păcat trebuie să fie acela care n-are iertarea Tatălui ceresc! În sute de locuri și în sute de feluri ne spun Scripturile cât de milos și de iertător este Bunul Dumnezeu. Sunt pline Scripturile de datornici iertați, de tâlhari mântuiți, de fii rătăciți primiți cu ospăț și de altele tot atâtea pilde ale iertării și milei Dumnezeiești. Mai mult, chiar: Isus a strigat și de pe Cruce iertare pentru aceia care băteau cuie în mâinile și picioarele Sale.
Și iată sudalma este un păcat, căruia nu i se dă această iertare. Grozav trebuie să fie un așa păcat! De ce oare?
De aceea pentru că sudalma - înțeleg sudalma de cele sfinte - vatămă Dumnezeirea mai mult și mai greu decât alte păcate. Ascultați numai și gândiți-vă mai de aproape la spurcăciunile ce le scoate suduitorul din gura sa și veți înțelege îndată de ce nu se iartă acest păcat.
Despre Satana se știe că este un răsculat și hulitor împotriva lui Dumnezeu și el umblă să atragă în acest păcat și pe oameni. Suduitorul este un trecut în tabăra satanei. Suduitorul este și el un hulitor pe față împotriva lui Dumnezeu. Ați văzut pe suduitorul de cele sfinte cum în decursul fioroaselor înjurături își ridică mâinile și privirea spre cer ca și când ar amenința pe cineva de acolo. El este - ca și Satana - un răsculat pe față, un hulitor împotriva lui Dumnezeu.
Cei ce suduie nu numai în Oastea Domnului n-au ce căuta, ci ei ar trebui scoși și din rândurile creștinilor.
Mai este apoi o pricină care ridică sudalma peste alte păcate și o face mai grea decât altele.
Multe alte păcate le face omul silit de anumite porniri și împrejurări. Fură omul din lipsă, minte ca să scape ceva, jură strâmb ca să câștige ceva - suduie însă de mândru și de îngâmfat; suduie de prea sănătos, de prea tare și puternic. Suduitorul este așadar un batjocoritor al milei și darurilor ce le are de la Dumnezeu, Tatăl lui ceresc - și de aceea păcatul lui nu se iartă.
Sudalma este cuțitul cu care suduitorul, nesilit de nimenea, ci de bună voie își înjunghie sufletul său, iar doi oameni ce se suduie, sunt doi nebuni ce-și omoară sufletul ziua la amiază.
E foarte dureros că noi românii tocmai acest păcat îl avem mai mult ca pe celelalte. În foarte multe locuri și ținuturi avem oameni care se culcă și se scoală cu sudalma în gură. Avem nechibzuiți care socotesc sudalma ca pe un semn de bărbăție și putere. Avem nepricepuți care o dau odată cu laptele în gura copiilor.
Numai un neam mai este care ne întrece cu sudalma: ungurii. Pe sași i-ați auzit, că nu știu sudui decât în românește, o dovadă că nici nu și-au putut închipui să vatăme Dumnezeirea în limba lor cu așa vorbe și ocări nesocotite, ca și acelea pe care le spune românul. De la unguri și de la țigani au învățat și au luat oamenii noștri fioroasele sudalme ce vatămă Dumnezeirea.
Fratele meu! Eu te rog cu lacrimi în ochi, lasă-te de înjurături, de acest păcat groaznic și înfricoșat. Intră în Oastea Domnului și te lasă îndată de acest nărav cu care îți omori sufletul!