Un lucru mișcător am văzut la al 9-lea popas
Pr. Iosif Trifa - Pe urmele Mântuitorului
Unul care a dus o cruce în spate până la Ierusalim
Era aici o cruce mare de lemn pe care un pelerin din Ungaria, în vremile de pace de dinainte de război, o dusese în spate până la Ierusalim (pe cruce era însemnat omul cu numele și anul în care o dusese, dar mi-a scăpat din vedere să însemnez aceste date). Închinătorul a mers tot pe jos, cu crucea în spate, până la Ierusalim. A străbătut Serbia, Bulgaria, Turcia și, trecând Bosforul, a luat-o peste Asia Mică până la Ierusalim.
Ne putem închipui prin câte osteneli, prin câte primejdii, ba și prin câte râsete și batjocuri va fi trecut închinătorul până să ajungă la Ierusalim. El însă n-avea grijă de nimic și nu simțea nimic. El vedea mereu înaintea ochilor săi numai chipul lui Iisus cel Răstignit, Care-l atrăgea spre Ierusalim și îi dădea putere să meargă înainte.
Văzând acest semn grăitor despre o credință atât de vie și tare, mi-am adus aminte de cuvintele Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie” (Mc 8, 34).
În înțeles sufletesc, și noi trebuie să facem ceea ce a făcut pelerinul din Ungaria. Spre Ierusalimul cel sufletesc, spre mântuirea noastră cea sufletească, trebuie să călătorim și noi purtând mereu o cruce sufletească, o cruce pe care Domnul o pune pe umerii noștri. Știi tu care este acea cruce? Este aceasta o cruce ce-ți spune să te lepezi de tine, adică să te lepezi de plăcerile și de patimile tale cele rele; este aceasta o cruce ce-ți aduce mereu aminte ce grozave chinuri a răbdat Domnul pentru tine și te întreabă: „Tu ce rabzi pentru Domnul și pentru sufletul tău?”. Este aceasta o cruce ce-ți spune: „Mai bine să rabzi batjocuri, ocări și pagube, decât să-ți vatămi sufletul și pe Domnul”.
Această cruce trebuie să o ducem și noi așa cum o ducea pelerinul din Ungaria: privind mereu la Chipul Celui Răstignit, Care ne atrage la El și ne dă putere să înaintăm spre Ierusalimul cel sufletesc.
Fie ca măcar pilda creștinului care a adus o cruce grea în spate, pe jos, până la Ierusalim să ne fie un îndemn și o întrebare: ce jertfe facem noi pentru Domnul și pentru sufletul nostru?