Un lucru mişcător am văzut la al 9-lea popas

Unul care a dus o cruce în spate până la Ierusalim

Era aici o cruce mare de lemn pe care un pelerin din Ungaria, în vremile de pace de dinainte de război, o dusese în spate până la Ierusalim (pe cruce era însemnat omul cu numele şi anul în care o dusese, dar mi-a scăpat din vedere să însemnez aceste date). Închinătorul a mers tot pe jos, cu crucea în spate, până la Ierusalim. A străbătut Serbia, Bulgaria, Turcia şi, trecând Bosforul, a luat-o peste Asia Mică până la Ierusalim.

Ne putem închipui prin câte osteneli, prin câte primejdii, ba şi prin câte râsete şi batjocuri va fi trecut închinătorul până să ajungă la Ierusalim. El însă n-avea grijă de nimic şi nu simţea nimic. El vedea mereu înaintea ochilor săi numai chipul lui Iisus cel Răstignit, Care-l atrăgea spre Ierusalim şi îi dădea putere să meargă înainte.

Văzând acest semn grăitor despre o credinţă atât de vie şi tare, mi-am adus aminte de cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie” (Mc 8, 34).

În înţeles sufletesc, şi noi trebuie să facem ceea ce a făcut pelerinul din Ungaria. Spre Ierusalimul cel sufletesc, spre mântuirea noastră cea sufletească, trebuie să călătorim şi noi purtând mereu o cruce sufletească, o cruce pe care Domnul o pune pe umerii noştri. Ştii tu care este acea cruce? Este aceasta o cruce ce-ţi spune să te lepezi de tine, adică să te lepezi de plăcerile şi de patimile tale cele rele; este aceasta o cruce ce-ţi aduce mereu aminte ce grozave chinuri a răbdat Domnul pentru tine şi te întreabă: „Tu ce rabzi pentru Domnul şi pentru sufletul tău?”. Este aceasta o cruce ce-ţi spune: „Mai bine să rabzi batjocuri, ocări şi pagube, decât să-ţi vatămi sufletul şi pe Domnul”.

Această cruce trebuie să o ducem şi noi aşa cum o ducea pelerinul din Ungaria: privind mereu la Chipul Celui Răstignit, Care ne atrage la El şi ne dă putere să înaintăm spre Ierusalimul cel sufletesc.

Fie ca măcar pilda creştinului care a adus o cruce grea în spate, pe jos, până la Ierusalim să ne fie un îndemn şi o întrebare: ce jertfe facem noi pentru Domnul şi pentru sufletul nostru?