Un Mire şi un Model
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - De la cea dintâi unire cu Hristos prin legământul naşterii noastre din nou, Domnul Isus stă permanent în faţa noastră ca un Mire cu care ne-am logodit prin legământul naşterii din nou - şi ca un Model cum trebuie să trăim tot timpul nostru dintre logodna legământului până la cununia nunţii.
2 - Este şi în viaţa asta obiceiul ca logodna să se facă cu un timp înaintea nunţii. Logodna este primul pas spre însoţirea veşnică, iar cununia este al doilea pas.
Timpul dintre logodnă şi cununie este perioada de verificare, în care se va dovedi dacă făgăduinţa dată de legământul logodnei este păstrată curată până la cununie.
3 - În acest timp de obicei mireasa se poate răzgândi. Hotărârea ei poate uneori să se clatine. Şi dragostea ei este în primejdie să se schimbe.
Noi şi nu Hristos - ne uităm uneori legământul, ne slăbim dragostea şi ne întoarcem inima dinspre El.
4 - Uneori uşile noastre le închidem noi pe dinăuntru, alteori ni le închid alţii pe dinafară, ca El să nu poată intra la noi, ori noi să nu putem ieşi la El.
Noi ori nu vrem ori nu putem ieşi atunci, dar El totdeauna poate.
5 - Când închidem noi, El nu forţează uşa. Aşteaptă, doreşte, cere, - dar nu forţează, - până când ne trezim şi deschidem.
Când închid alţii, - El trece prin uşile încuiate, venind să ne îmbrăţişeze ca Mire, ca să ne arate cum să iubim dar şi ca un model, ca să ne înveţe cum să facem.
6 - Din clipa logodnei, din clipa legământului nostru cu Isus, El este mereu nedespărţit de noi, ca soarele de pământ. Când nu ne luminează Faţa Lui, ne odihneşte umbra Sa.
Când nu-L vedem cu o parte a fiinţei noastre, Îl vedem cu cealaltă. Când nu ne este lumină în muncă, ne este umbră în odihnă. Când nu-L vedem cu mintea Îl simţim cu inima.
7 - Sunt în viaţa noastră perioade mai lungi ori mai scurte când nu-L vedem nici cu mintea şi nu-L simţim nici cu inima.
Aceasta însă este numai din vina noastră. Nişte nori veniţi de pe pământ acopăr uneori faţa soarelui. Dar asta nu-L anulează pe El, ci numai ne întunecă pe noi.
8 - Cei nenăscuţi din nou sunt ca morţii din morminte. Oricât ar străluci soarele afară, ei nu-l pot nici vedea, nici simţi.
9 - În clipa naşterii din nou se produce învierea noastră, apoi deschiderea mormântului. Oricine a trecut prin experienţa aceasta va mărturisi că momentul acesta este o minune Dumnezeiască, unică şi nemairepetată. Asemeni învierii lui Hristos, prin care se şi petrece.
10 - Biserica şi adunarea au în chip deosebit făgăduinţa prezenţei Domnului Isus în locul şi în mijlocul lor.
În biserică este ca un Mire, în adunare ca un Model.
11 - Să mergem totdeauna la adunarea frăţească, unde Cuvântul Său Sfânt şi copiii Săi sfinţi ni-L înfăţişează pe Domnul Isus ca Modelul de viaţă, de ascultare, de smerenie şi de jertfă, al nostru şi al tuturora.
12 - Să mergem totdeauna la biserică pentru ca să-I arătăm mereu Mirelui nostru Scump Isus, dragostea şi credincioşia noastră, pe care I-am promis-o în legământul nostru la logodna noastră cu El.
13 - Noi suntem ai lui Isus Răscumpărătorul nostru. Noi ştim că El ştie că noi avem această dulce încredinţare. Şi că Se bucură totdeauna când noi în chip deosebit trăim în prezenţa Lui Sfântă, atât în biserică, fiind logodnica Lui, cât şi în adunare fiind slujitoarea Sa.
14 - Mergeţi în Casa Mirelui Sfânt pentru a-I cere şi a-I da iubirea sufletului pe care I le-aţi promis. Pentru a-I spune şi a-I asculta cuvintele celei mai dulci iubiri, pentru păstrarea curăţiei noastre în El şi a Lui în noi.
15 - Mergeţi la adunare pentru a vorbi şi a asculta Cuvântul Domnului despre voia Sa ca Stăpân şi Domn către noi. Şi despre datoria noastră de a asculta, ca robi şi fii către El.
16 - La biserică să-I arătăm noi Lui bucuria, dragostea şi recunoştinţa pentru El, - la adunare să ne arate El nouă suferinţa, răbdarea şi Jertfa Sa pentru noi.
În biserică să-L adorăm şi să-L slăvim pentru tot ce ne-a făcut El nouă,
la adunare să vedem cât am făcut şi cât mai trebuie să-I facem noi Lui.
17 - În Ziua adoraţiei şi în Casa Rugăciunii, cereţi-I să vă dea tot ce ştie El că este spre bucuria voastră...
Şi siliţi-vă să-I daţi tot ce ştiţi voi că este spre bucuria Lui.
Şi dacă n-aveţi nimic de cerut şi nimic de dat, aduceţi-I înaintea Lui două lacrimi fierbinţi, şi două cuvinte fierbinţi: Te iubesc!
18 - Domnul este şi mai însetat după iubirea noastră decât logodnica noastră, decât soţia noastră, decât copiii noştri, decât cea mai dragă fiinţă a noastră din lume.
El a zis: vreau ca tu să Mă iubeşti pe Mine mai mult decât pe mama ta, sau tatăl tău, sau soţia ta, sau copiii tăi, sau casa ta - sau chiar viaţa ta (Matei 10,37).
19 - Domnul Isus ne-a iubit pe noi întâi aşa. El ne-a iubit mai mult decât pe Tatăl ceresc, - căci L-a lăsat pentru noi. Mai mult decât pe Maica Sa Sfântă, căci şi pe ea a lăsat-o într-un fel, ca să ne caute pe noi. Mai mult decât cerul, care era Locuinţa Sa, mai mult decât pe îngeri - şi a venit să ne caute şi să Se unească cu noi în logodna cea mai grea, dar şi cea mai frumoasă.
O, cât de mult trebuie să-L iubim noi pe Mirele şi Modelul nostru Isus.
20 - Să-L iubim cu toată fiinţa noastră, cu o iubire care să depăşească, întrecând orice hotar omenesc... Şi cu cât vom sui mai înalt prin spiralele cântecului iubirii, contopindu-ne cu El - se va tot împuţina în noi ceea ce este de jos - şi va tot creşte ceea ce este de Sus, până când într-o clipă tot ce mai avem uman, va fi înghiţit de ceea ce este divin, - şi atunci vom fi pe totdeauna cu Domnul, şi ca El (1 Ioan 3,2-3).
Doamne Isuse, Te rugăm fă-ne să fim aşa.
Amin.