Un Mire și un Model
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - De la cea dintâi unire cu Hristos prin legământul nașterii noastre din nou, Domnul Isus stă permanent în fața noastră ca un Mire cu care ne-am logodit prin legământul nașterii din nou - și ca un Model cum trebuie să trăim tot timpul nostru dintre logodna legământului până la cununia nunții.
2 - Este și în viața asta obiceiul ca logodna să se facă cu un timp înaintea nunții. Logodna este primul pas spre însoțirea veșnică, iar cununia este al doilea pas.
Timpul dintre logodnă și cununie este perioada de verificare, în care se va dovedi dacă făgăduința dată de legământul logodnei este păstrată curată până la cununie.
3 - În acest timp de obicei mireasa se poate răzgândi. Hotărârea ei poate uneori să se clatine. Și dragostea ei este în primejdie să se schimbe.
Noi și nu Hristos - ne uităm uneori legământul, ne slăbim dragostea și ne întoarcem inima dinspre El.
4 - Uneori ușile noastre le închidem noi pe dinăuntru, alteori ni le închid alții pe dinafară, ca El să nu poată intra la noi, ori noi să nu putem ieși la El.
Noi ori nu vrem ori nu putem ieși atunci, dar El totdeauna poate.
5 - Când închidem noi, El nu forțează ușa. Așteaptă, dorește, cere, - dar nu forțează, - până când ne trezim și deschidem.
Când închid alții, - El trece prin ușile încuiate, venind să ne îmbrățișeze ca Mire, ca să ne arate cum să iubim dar și ca un model, ca să ne învețe cum să facem.
6 - Din clipa logodnei, din clipa legământului nostru cu Isus, El este mereu nedespărțit de noi, ca soarele de pământ. Când nu ne luminează Fața Lui, ne odihnește umbra Sa.
Când nu-L vedem cu o parte a ființei noastre, Îl vedem cu cealaltă. Când nu ne este lumină în muncă, ne este umbră în odihnă. Când nu-L vedem cu mintea Îl simțim cu inima.
7 - Sunt în viața noastră perioade mai lungi ori mai scurte când nu-L vedem nici cu mintea și nu-L simțim nici cu inima.
Aceasta însă este numai din vina noastră. Niște nori veniți de pe pământ acopăr uneori fața soarelui. Dar asta nu-L anulează pe El, ci numai ne întunecă pe noi.
8 - Cei nenăscuți din nou sunt ca morții din morminte. Oricât ar străluci soarele afară, ei nu-l pot nici vedea, nici simți.
9 - În clipa nașterii din nou se produce învierea noastră, apoi deschiderea mormântului. Oricine a trecut prin experiența aceasta va mărturisi că momentul acesta este o minune Dumnezeiască, unică și nemairepetată. Asemeni învierii lui Hristos, prin care se și petrece.
10 - Biserica și adunarea au în chip deosebit făgăduința prezenței Domnului Isus în locul și în mijlocul lor.
În biserică este ca un Mire, în adunare ca un Model.
11 - Să mergem totdeauna la adunarea frățească, unde Cuvântul Său Sfânt și copiii Săi sfinți ni-L înfățișează pe Domnul Isus ca Modelul de viață, de ascultare, de smerenie și de jertfă, al nostru și al tuturora.
12 - Să mergem totdeauna la biserică pentru ca să-I arătăm mereu Mirelui nostru Scump Isus, dragostea și credincioșia noastră, pe care I-am promis-o în legământul nostru la logodna noastră cu El.
13 - Noi suntem ai lui Isus Răscumpărătorul nostru. Noi știm că El știe că noi avem această dulce încredințare. Și că Se bucură totdeauna când noi în chip deosebit trăim în prezența Lui Sfântă, atât în biserică, fiind logodnica Lui, cât și în adunare fiind slujitoarea Sa.
14 - Mergeți în Casa Mirelui Sfânt pentru a-I cere și a-I da iubirea sufletului pe care I le-ați promis. Pentru a-I spune și a-I asculta cuvintele celei mai dulci iubiri, pentru păstrarea curăției noastre în El și a Lui în noi.
15 - Mergeți la adunare pentru a vorbi și a asculta Cuvântul Domnului despre voia Sa ca Stăpân și Domn către noi. Și despre datoria noastră de a asculta, ca robi și fii către El.
16 - La biserică să-I arătăm noi Lui bucuria, dragostea și recunoștința pentru El, - la adunare să ne arate El nouă suferința, răbdarea și Jertfa Sa pentru noi.
În biserică să-L adorăm și să-L slăvim pentru tot ce ne-a făcut El nouă,
la adunare să vedem cât am făcut și cât mai trebuie să-I facem noi Lui.
17 - În Ziua adorației și în Casa Rugăciunii, cereți-I să vă dea tot ce știe El că este spre bucuria voastră...
Și siliți-vă să-I dați tot ce știți voi că este spre bucuria Lui.
Și dacă n-aveți nimic de cerut și nimic de dat, aduceți-I înaintea Lui două lacrimi fierbinți, și două cuvinte fierbinți: Te iubesc!
18 - Domnul este și mai însetat după iubirea noastră decât logodnica noastră, decât soția noastră, decât copiii noștri, decât cea mai dragă ființă a noastră din lume.
El a zis: vreau ca tu să Mă iubești pe Mine mai mult decât pe mama ta, sau tatăl tău, sau soția ta, sau copiii tăi, sau casa ta - sau chiar viața ta (Matei 10,37).
19 - Domnul Isus ne-a iubit pe noi întâi așa. El ne-a iubit mai mult decât pe Tatăl ceresc, - căci L-a lăsat pentru noi. Mai mult decât pe Maica Sa Sfântă, căci și pe ea a lăsat-o într-un fel, ca să ne caute pe noi. Mai mult decât cerul, care era Locuința Sa, mai mult decât pe îngeri - și a venit să ne caute și să Se unească cu noi în logodna cea mai grea, dar și cea mai frumoasă.
O, cât de mult trebuie să-L iubim noi pe Mirele și Modelul nostru Isus.
20 - Să-L iubim cu toată ființa noastră, cu o iubire care să depășească, întrecând orice hotar omenesc... Și cu cât vom sui mai înalt prin spiralele cântecului iubirii, contopindu-ne cu El - se va tot împuțina în noi ceea ce este de jos - și va tot crește ceea ce este de Sus, până când într-o clipă tot ce mai avem uman, va fi înghițit de ceea ce este divin, - și atunci vom fi pe totdeauna cu Domnul, și ca El (1 Ioan 3,2-3).
Doamne Isuse, Te rugăm fă-ne să fim așa.
Amin.