Un Nume și un loc
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Câtă vreme un suflet n-a venit la Hristos, el face parte din gloata, din mulțimea cea mare a străinilor de Dumnezeu, a celor care n-au nici nume și nici loc în Lucrarea și în Familia cea duhovnicească a lui Hristos.
Numele și locul acesta și-l primește un suflet numai când se naște din nou. Numai când vine la Casa Domnului, în Familia Domnului, în Oastea Domnului.
2 - Până când omul face parte din mulțimea creștinilor de nume a oamenilor lumești, el este fără Hristos, fără drept de cetățenie, străin de legămintele făgăduinței, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume... (Efes. 2, 12).
Toate acestea le primește orice om numai în clipa când se naște din nou. Atunci el primește un nume (Apoc. 3, 12),
3 - Dar toți cei care primesc acest nume și acest loc în Lucrarea Evangheliei vii a lui Hristos, fac curând cunoștință ori într-un fel ori în altul cu cuptorul încercărilor.
4 - Lucrarea minunată de renaștere duhovnicească în biserica și poporul nostru a cunoscut și ea ca idee și cei ce slujeau ideea ei, - confruntarea crâncenă cu toate împotrivirile duhului urii și a slujitorilor acestui duh.
5 - Oficialitatea formalistă pe care Lucrarea Domnului o incomoda a luat hotărârea de a începe o puternică prigonire de hule, de calomnii, de ostilitate fără cruțare împotriva ideii și a celor care o slujeau mai cu zel, - tocmai pentru a-i determina să-și părăsească numele și locul. Să ia alt nume și să-și găsească alt loc.
6 - Împinși puternic de la spate din casa noastră afară - și solicitați ispititor de la vecini interesați - mulți frați au fost ispitiți să se lase și împinși și atrași.
Spre bucuria celor ce din răutate unii și din lăcomie alții - doreau acest lucru.
7 - Vrăjmașii care ne împingeau afară gândeau că prin plecarea noastră vor avea o fracțiune mai mult, dar vor avea o problemă mai puțin.
Vecinii jubilau răutăcios că din pagubele noastre ale celor doi - vor câștiga ei cei de ai treilea.
8 - Astfel în acele furtuni, mulți care au sărit din corabie s-au înecat, alții au ajuns pe cine știe ce insule străine. Iar alții au fost pescuiți de cei ce caută tocmai să pescuiască în apele tulburi.
Și astfel și unii și alții și-au găsit o satisfacție vinovată în nenorocirea noastră.
9 - Ce viclean erau pregătite aceste curse spre a nimici Lucrarea sfântă a lui Hristos. Spre a o îndepărta de scopul ei - și spre a o îngheța fie într-o parte fie în alta.
Sămânța ademenirii se împrăștie harnică, iar vântul prigonitorilor o ajută să se împrăștie.
10 - Au plecat deci mulți, fie dintr-un motiv fie din altul, dar cauza adevărată a fost că ei erau slabi duhovnicește. Dacă ar fi fost tari și hotărâți în Domnul, n-ar fi plecat.
Dar pentru cei care au plecat definitiv renunțând la numele și la locul pe care îl avuseră între noi, s-a găsit o explicație... În urma lor a rămas desigur un gol, dar după un timp n-am mai avut din cauza lor nici durere și nici pagubă.
Ca după niște morți demult.
11 - Dar au fost și mai sunt încă alții care după ce sufletește au primit un duh străin, o dragoste străină, o direcție străină, ei continuă totuși să rămână tot între noi și cu numele și cu locul.
Cu sufletul au trecut în slujba străină, dar cu trupul au rămas aici spunându-și frați și prefăcându-se prieteni.
12 - Aceștia au întors toate armele împotriva învățăturii și credinței dintâi și împotriva celor ce le apără pe acestea. Au devenit astfel cele mai primejdioase iscoade și fac Frățietății răul cel mai mare.
13 - Niciodată nu ne-am putut închipui că șarpele se va putea strecura chiar în Eden. În locul celei mai dulci frățietăți, în mijlocul celei mai curate armonii, în intimitatea celei mai scumpe apropieri.
Dar iată că s-a putut.
14 - Slujitorii șarpelui se folosesc și azi tot de vechile lui metode. Ispitesc credulitatea celor neștiutori și exploatează nepriceperea celor simpli, spre a le strecura insinuant picătură cu picătură neîncrederea față de adevăr și interpretarea tendențioasă față de poruncă.
15 - Ce ușor cad în curse aceste suflete neștiutoare care nu cunoscuseră înainte decât cele câteva cuvinte curate pe care le învățaseră între cântări și lacrimi!...
16 - Dar vinovăția rămâne cu atât mai mare, mai veșnică și în întregime numai a acelora care din acești miei nevinovați s-au făcut niște vulpi prefăcute, ori niște lupi care apoi ne mușcă și mai rău chiar și decât stricătorii lor.
17 - De pierderea locului și al numelui sfânt al atâtor suflete scumpe, al atâtor adunări minunate, al atâtor ocazii mântuitoare și a unei atât de frumoase lucrări Evanghelice - cui îi mai pasă, în afară de Hristos care Se jertfise pentru toate aceste valori. Și în afară de ai Lui care se jertfiseră și ei la fel.
18 - Dar Dumnezeul milei și al Dreptății - n-a îngăduit să se nimicească Lucrarea Jertfei Fiului Său și a fiilor Fiului Său.
Ca un viteaz care adormise greu și dureros, s-a trezit Duhul Oastei Sfinte mai întâi în sufletele lucrătorilor cinstiți.
Iar prin aceștia a început lupta dureroasă și grea pentru orientarea credincioșilor sinceri dar zăpăciți.
Și împotriva dezbinătorilor dinăuntru care îi încurajau și ajutau pe cei dinafară să facă prăpădul total.
19 - Trebuia luptat pe două fronturi: întâi pentru câștigarea încrederii oficialilor cinstiți în bunele noastre gânduri și intenții.
Apoi pentru zădărnicirea uneltirilor dinafară și dinăuntru care făceau totul să dărâme orice încredere a celor mari.
Și orice rezistență a celor mici.
20 - Duhul Adevărului care pretutindenea este cu cei cinstiți și toate le mijlocește pentru ei și prin ei - S-a îndurat de Lucrarea Sa căreia i-a dat de la început un Nume și un loc Sfânt.
Fraților și surorilor, păstrați-vă cu scumpătate aceste nume și acest loc pe care le-ați primit în clipa primului legământ.
Cu ele să mergeți curate și vrednice până la moarte.
Când va veni Hristos Domnul vostru, să vă găsească cu ele și să vă dea cununa lor.
Amin.