Undeva
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Undeva-ntr-o odăiţă lacrimile nu mai curg
undeva-ntr-o odăiţă cineva nu se mai roagă
nu mai stă-n genunchi şi-n taină, nu mai cântă în amurg
dragostea cândva fierbinte, nu-i curată, nici întreagă.
Undeva nu se mai cântă astăzi psalmii minunaţi
undeva sub praf uitată zace Biblia iubită
împrejurul unei mese nu se mai adună fraţi
la o uşă încuiată stă iubirea neprimită.
Cândva cum curgea aicea caldul lacrimii izvor
cândva cum veghea iubirea la fereastra luminată,
cum sunau de cald şi dulce psalmii sfântului fior,
cum era această carte de cu drag şi mult căutată.
Niciodată n-am crezut c-această uşă va avea zăvor
nicicând n-am crezut c-această casă va ajunge mută
c-o s-ajungă sec de lacrimi al iubirii cald izvor
focul stins, calea pustie, vatra rece şi tăcută.
O, cum a putut fi harul şi de-aicea alungat
alungaţi iubiţii oaspeţi, dragostea îndepărtată
curăţia pângărită, legământul sfânt călcat?
- Vinovată odăiţă, cum vei arde tu odată!