Undeva odată
Traian Dorz - Cântările Eterne
Undeva odată ai simţit şi tu
că la poarta-nchisă dragostea-ţi bătu
şi dorea să intre însă tu n-ai vrut
- dar i s-a dus vremea harului avut.
Undeva odată ai avut o zi
când şi tu iertarea ai putut găsi
căci atât de-aproape îţi era Isus
- dar necunoscută ziua ta s-a dus.
Undeva odată şi tu te-ai predat
Domnului - simţindu-ţi sufletul iertat
dulce era pacea sufletului tău
- dar nu ţi-ai păstrat-o şi-ai căzut mai rău.
Undeva odată Dumnezeu era
chiar lângă-a ta uşă, chiar intrat pe ea
- dar păcatul-demon iarăşi te-a supus
şi stingând lumina Dumnezeu S-a dus.
... Undeva odată ai să plângi tu-n veac
câte legi acuma nu se mai desfac
câte laşi acuma veşnic nu mai vin
şi tu singur-singur vei fi-n veci străin.