La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: Ce înseamnă cuvintele acestea: Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; şi: Apoi iarăşi peste puţină vreme, Mă veţi vedea? Şi: Pentru că Mă duc la Tatăl?
Multe din cuvintele Domnului au fost uneori neînţelese de ascultătorii Săi.
Şi de multe ori neînţelegerea sensului adevărat al acestor cuvinte, a produs aprinse discuţii şi a stârnit multe nedumeriri între ei.
Când însă dragostea adevărată şi dorinţa sinceră de ascultare au fost legătura şi părtăşia dintre ucenicii Domnului, neînţelegerea n-a dăinuit prea mult între ei niciodată.
Nedumeririle erau limpezite repede, deplin şi frumos, - fiindcă inimile lor erau curate şi gândurile lor erau bune.
Căci unde există cu adevărat dragoste vie şi curată, împreună cu dorinţa sinceră de ascultare, totdeauna sfârşesc frumos toate.
Acolo chiar şi neînţelegerile sunt prilejuri care arată cât de curată le este iubirea lor, gata să renunţe şi să cedeze. Şi cât de frumoasă le este smerenia lor gata să se supună şi să se unească.
Pe linia acestui gând, poate că este chiar nevoie să vină din când în când şi unele păreri deosebite, tocmai spre a-i arăta celorlalţi tuturor, pe aceia care au cu adevărat în ei Duhul lui Hristos. Adică tocmai spre a ieşi la iveală cei cu adevărat credincioşi (1 Cor. 11, 9).
În lumina acestui gând, spunea sfântul Pavel fraţilor credincioşi că trebuie uneori să fie între ei şi păreri diferite, tocmai spre a se vedea în timpul acestor discuţii care sunt cei mai buni. Cei ce sunt gata să arate că mila trebuie să biruie judecata,
că dragostea trebuie să biruie dreptatea,
şi că părtăşia şi unitatea frăţească, trebuie să fie salvate cu orice preţ.
Desigur este trist că nu putem ajunge totdeauna şi cu toţii la acelaşi înalt şi deplin fel de a înţelege toate lucrurile.
Şi mai ales că nu putem înţelege la fel toate lucrurile mântuirii şi toate cuvintele lui Dumnezeu.
Ce luminoasă bucurie am avea cu toţii, printr-o unică şi limpede părere despre acestea, dacă într-adevăr ne-am strădui fiecare sincer pentru ea.
Dar cea mai amară zdrobire a inimilor noastre, şi a unităţii dintre noi, este că în aceste deosebiri de păreri uneori ajungem nu numai la partide potrivnice, ci şi la tabere dezbinate şi vrăjmaşe,
- prin care ne ridicăm cu ură unii contra altora şi cu gând nimicitor, spre a ne arăta nu bunătatea credinţei - ci răutatea păcatului din inimile noastre.
Făcând astfel, pe vrăjmaşii lui Hristos să batjocorească Numele Lui
şi pe prietenii Domnului să plângă cu deznădejde pentru noi,
iar pe sufletele care caută calea mântuirii, să se depărteze scârbite de ea, înainte de a o găsi.
Aceasta este starea creştinului de astăzi, dezbinat în atâtea partide. Şi despărţit de atâtea prăpăstii parcă de netrecut dintre aceeaşi fraţi.
Scumpi fraţi în Hristos, a sosit Ziua să arătăm prin vorbirile noastre şi mai ales prin faptele noastre că este vremea să ne revenim în firea noastră nouă din Duhul Sfânt. Puţina vreme despre care a spus Mântuitorul nostru că mai este, poate că trebuia să fi şi trecut demult. Dar starea noastră rea şi nepregătită, Îl face încă pe Domnul nostru să întârzie mereu la uşă, fără s-o deschidă şi să intre.
Certurile dintre noi, luptele din casa noastră, ţipetele cu care ne lăudăm pe noi şi hulim pe fraţi - se aud până la cer.
Acestea opresc şi împiedică Venirea Domnului.
Încetaţi fraţilor!
Să încetăm cu toţii.
Acum şi imediat!
Să arătăm fraţilor că am înţeles şi noi ceva din Evanghelia despre care tot predicăm,
să arătăm odată că avem ceva din Duhul Sfânt trimes de Domnul nostru.
Să facem să se aştearnă odată o mare pace, un cutremurător armistiţiu, pe toate fronturile dintre taberele lui Hristos.
Să-L ascultăm odată pe Domnul nostru.
Să aruncăm odată armele diavolului şi să ridicăm steagurile albe ale împăcării.
Să ieşim odată din tranşeele potrivnice şi să alergăm unii spre ceilalţi, îmbrăţişându-ne cu o sărutare înlăcrimată şi sfântă, şi spunând: Vine Domnul nostru!
Să ne afla gata de a-L întâmpina.
Aşa cum ne-a dorit El.
O, cu câtă grabă ar trece atunci Preaiubitul nostru aşteptat, peste toţi munţii care ne despart acum pe noi unii de alţii, şi pe noi de El.
Şi fericita noastră nuntă ar începe...
Slavă veşnică Ţie Dulcele şi Doritul nostru Mântuitor,
care ne-ai făgăduit că încă puţină vreme şi vei reveni la ai Tăi,
spre a le aduce veşnica bucurie după care Te-ai dus în cer să ne-o pregăteşti.
Te rugăm mai presus ca pentru orice altceva, să ai milă de starea noastră a tuturor celor ce credem în Venirea Ta
şi mărturisim că iarăşi vei veni cu mărire să judeci viii şi morţii
şi că Împărăţia pe care o vei înstăpâni atunci peste tot, nu va mai avea sfârşit, - dar ne pregătim aşa de puţin pentru ea.
Ai milă de noi şi lucrează puternica unitate între sufletele şi faptele noastre.
Dă-ne acelaşi fel de a înţelege Cuvântul Tău şi voia Ta
şi fă-ne astfel gata să Te putem aştepta şi primi în chip fericit şi pentru Tine şi pentru noi.
Amin.
+
Fiul meu, fii fiul păcii: - cu o minte înţeleaptă
şi c-o inimă curată caută pace-n orice faptă.