La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: Ce înseamnă cuvintele acestea: Peste puțină vreme, nu Mă veți mai vedea; și: Apoi iarăși peste puțină vreme, Mă veți vedea? Și: Pentru că Mă duc la Tatăl?
Multe din cuvintele Domnului au fost uneori neînțelese de ascultătorii Săi.
Și de multe ori neînțelegerea sensului adevărat al acestor cuvinte, a produs aprinse discuții și a stârnit multe nedumeriri între ei.
Când însă dragostea adevărată și dorința sinceră de ascultare au fost legătura și părtășia dintre ucenicii Domnului, neînțelegerea n-a dăinuit prea mult între ei niciodată.
Nedumeririle erau limpezite repede, deplin și frumos, - fiindcă inimile lor erau curate și gândurile lor erau bune.
Căci unde există cu adevărat dragoste vie și curată, împreună cu dorința sinceră de ascultare, totdeauna sfârșesc frumos toate.
Acolo chiar și neînțelegerile sunt prilejuri care arată cât de curată le este iubirea lor, gata să renunțe și să cedeze. Și cât de frumoasă le este smerenia lor gata să se supună și să se unească.
Pe linia acestui gând, poate că este chiar nevoie să vină din când în când și unele păreri deosebite, tocmai spre a-i arăta celorlalți tuturor, pe aceia care au cu adevărat în ei Duhul lui Hristos. Adică tocmai spre a ieși la iveală cei cu adevărat credincioși (1 Cor. 11, 9).
În lumina acestui gând, spunea sfântul Pavel fraților credincioși că trebuie uneori să fie între ei și păreri diferite, tocmai spre a se vedea în timpul acestor discuții care sunt cei mai buni. Cei ce sunt gata să arate că mila trebuie să biruie judecata,
că dragostea trebuie să biruie dreptatea,
și că părtășia și unitatea frățească, trebuie să fie salvate cu orice preț.
Desigur este trist că nu putem ajunge totdeauna și cu toții la același înalt și deplin fel de a înțelege toate lucrurile.
Și mai ales că nu putem înțelege la fel toate lucrurile mântuirii și toate cuvintele lui Dumnezeu.
Ce luminoasă bucurie am avea cu toții, printr-o unică și limpede părere despre acestea, dacă într-adevăr ne-am strădui fiecare sincer pentru ea.
Dar cea mai amară zdrobire a inimilor noastre, și a unității dintre noi, este că în aceste deosebiri de păreri uneori ajungem nu numai la partide potrivnice, ci și la tabere dezbinate și vrăjmașe,
- prin care ne ridicăm cu ură unii contra altora și cu gând nimicitor, spre a ne arăta nu bunătatea credinței - ci răutatea păcatului din inimile noastre.
Făcând astfel, pe vrăjmașii lui Hristos să batjocorească Numele Lui
și pe prietenii Domnului să plângă cu deznădejde pentru noi,
iar pe sufletele care caută calea mântuirii, să se depărteze scârbite de ea, înainte de a o găsi.
Aceasta este starea creștinului de astăzi, dezbinat în atâtea partide. Și despărțit de atâtea prăpăstii parcă de netrecut dintre aceeași frați.
Scumpi frați în Hristos, a sosit Ziua să arătăm prin vorbirile noastre și mai ales prin faptele noastre că este vremea să ne revenim în firea noastră nouă din Duhul Sfânt. Puțina vreme despre care a spus Mântuitorul nostru că mai este, poate că trebuia să fi și trecut demult. Dar starea noastră rea și nepregătită, Îl face încă pe Domnul nostru să întârzie mereu la ușă, fără s-o deschidă și să intre.
Certurile dintre noi, luptele din casa noastră, țipetele cu care ne lăudăm pe noi și hulim pe frați - se aud până la cer.
Acestea opresc și împiedică Venirea Domnului.
Încetați fraților!
Să încetăm cu toții.
Acum și imediat!
Să arătăm fraților că am înțeles și noi ceva din Evanghelia despre care tot predicăm,
să arătăm odată că avem ceva din Duhul Sfânt trimes de Domnul nostru.
Să facem să se aștearnă odată o mare pace, un cutremurător armistițiu, pe toate fronturile dintre taberele lui Hristos.
Să-L ascultăm odată pe Domnul nostru.
Să aruncăm odată armele diavolului și să ridicăm steagurile albe ale împăcării.
Să ieșim odată din tranșeele potrivnice și să alergăm unii spre ceilalți, îmbrățișându-ne cu o sărutare înlăcrimată și sfântă, și spunând: Vine Domnul nostru!
Să ne afla gata de a-L întâmpina.
Așa cum ne-a dorit El.
O, cu câtă grabă ar trece atunci Preaiubitul nostru așteptat, peste toți munții care ne despart acum pe noi unii de alții, și pe noi de El.
Și fericita noastră nuntă ar începe...
Slavă veșnică Ție Dulcele și Doritul nostru Mântuitor,
care ne-ai făgăduit că încă puțină vreme și vei reveni la ai Tăi,
spre a le aduce veșnica bucurie după care Te-ai dus în cer să ne-o pregătești.
Te rugăm mai presus ca pentru orice altceva, să ai milă de starea noastră a tuturor celor ce credem în Venirea Ta
și mărturisim că iarăși vei veni cu mărire să judeci viii și morții
și că Împărăția pe care o vei înstăpâni atunci peste tot, nu va mai avea sfârșit, - dar ne pregătim așa de puțin pentru ea.
Ai milă de noi și lucrează puternica unitate între sufletele și faptele noastre.
Dă-ne același fel de a înțelege Cuvântul Tău și voia Ta
și fă-ne astfel gata să Te putem aștepta și primi în chip fericit și pentru Tine și pentru noi.
Amin.
+
Fiul meu, fii fiul păcii: - cu o minte înțeleaptă
și c-o inimă curată caută pace-n orice faptă.