Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.
Mântuitorul nostru Adevărat și Cuvântul Credincios ne-a lăsat în Cuvântul spus acum în fața întristaților Săi ucenici cea mai înspăimântătoare profeție care s-a împlinit și se împlinește încă atât de cutremurător.
Au să vă dea afară din sinagogi - le spune El. Ba încă va veni vremea când oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu...
Nefericirea cea mare nu-i când omul nu știe. Ci când știe rău.
Nenorocirea cea mare nu-i când omul nu are nici o busolă - ci atunci când are una rea, care îi arată Sudul în loc de Nord și îl duce încolo, în loc să-l aducă încoace.
Nenorocirea cea mare nu-i când omul nu are nici un călăuzitor, ci când are unul rău, care îl îndrumă spre prăpastie, spre o peșteră de tâlhari - în loc să-l îndrume spre un adăpost bun.
Și tot așa nenorocirea cea mai mare nu-i când omul merge singur - ci este, când s-a însoțit cu un tâlhar, care abia așteaptă momentul prielnic să sară asupra lui și să-l sugrume.
Și mai ales nenorocirea cea mai și mai mare este nu când omul n-are încă nici un fel de credință... (pentru că atunci printr-o puternică chemare,
sau printr-o suferință trupească ori sufletească,
sau printr-un har neașteptat de la Dumnezeu),
- el poate ajunge în fața lui Hristos. Și atunci va căpăta credința cea bună.
- Ci nenorocirea cea cu adevărat mare și veșnică este atunci când prin păcatele cu voia și cu știința lui, omul ajunge să aibă o credință falsă.
O credință intolerantă.
O credință ucigașă.
O credință satanică.
O credință rea și pierzătoare.
O astfel de credință blestemată luptă în contra lui Dumnezeu în Numele lui Dumnezeu.
O astfel de credință nelegiuită folosește cuvintele Sfintei Scripturi ca să desființeze Scriptura
și caută în Numele lui Hristos să nimicească tocmai Lucrarea lui Hristos
și în numele iubirii Lui - să ucidă, să sugrume, să chinuie, pe cei care mărturisesc și trăiesc cu adevărat această iubire.
Ce înspăimântătoare și crudă fiară este credința cea falsă
și ideea cea falsă despre Dumnezeu și despre Biserică
și fanatismul cel orb și interesat al acelora care, în numele vieții viitoare, urmăresc cu satanică lăcomie foloasele blestemate ale vieții acesteia
și cu fățarnică evlavie exterioară, caută numai dorințele scârboase ale trupului acestuia.
Această falsă credință și prefăcută evlavie are osânda orbiei și călăuzirea cruzimii.
Ea din Casa lui Dumnezeu Îl dă afară chiar pe Dumnezeu și bagă acolo vițelul de aur sau leul sau ursul nimicitor.
Îl dau afară chiar pe duhul cel ce vrea să trăiască o credință vie și o dragoste fierbinte pentru Hristos. Și introduce încetățenind un duh de rătăcire și dezbinare care să trăiască în pace cu orice păcat și cu orice necurăție împotriva voii Lui și a fraților. Împotriva învățăturii sănătoase și a credinței dintâi.
Credința rea, scoate afară lumina mântuitoare și aduce înăuntru întunericul ucigaș de suflete și învrăjbitor de frați.
Va veni vremea acestor credințe nelegiuite... - a spus Mântuitorul îndurerat...
O, și iată ce curând a venit!
Sfântul Ștefan a fost prima victimă după Hristos, a credinței rătăcite și împotrivitoare.
Ștefan a fost prima victimă a acelei fiare care își schimbă mereu numai părul, dar năravul îi rămăsese tot așa de sălbatic, cum fusese înainte când îi ucisese pe profeții și pe oamenii trimeși de Dumnezeu înaintea Fiului Său Iubit (Luca 20, 9-16).
O, cât de lungă s-a întins această listă de martiri și de victime ale acestei fiare. Această umbră ucigașă a cruzimii falsei credințe se întinde peste veacuri și peste lume, de atunci și până astăzi.
- Și până mai cine știe când...
Numai în Ziua cea Mare a Judecății, când vor fi scoase la iveală toate-toate cele ascunse ale oamenilor - se va putea afla și ști cu adevărat, câte nenumărate milioane de ucideri și cât de uriașă cantitate de suferință a făcut această blestemată fiară satanică credințelor celor fără de credință, adevărurilor celor fără Adevăr și dumnezeii celor fără Dumnezeu.
Ce pedeapsă ar fi oare prea grea s-o merite acestea pe veșnicie?
Ce cuvânt ar fi prea fierbinte să nu le fie potrivit lor. Și alor lor?
Frate credincios, oricine ai fi tu și oriunde ai fi, bagă bine de seamă că ura religioasă știe să se strecoare foarte fin în sufletul tău.
Nu urî pe nimeni, mai ales în Numele lui Hristos: nici un suflet, nici o familie, nici o biserică.
Nu apăra adevărul cu armele cruzimii.
Nu alunga în numele Iubirii.
Și nu lovi în numele Credinței, lăudându-te în numele Smereniei.
Ca să nu ajungi să ucizi în Numele lui Dumnezeu.
Uciderea aceasta este cea mai înspăimântătoare și pedeapsa ei va fi cea mai grea.
Scumpul nostru Mântuitor Isus Hristos...
Privim și ascultăm îndurerați toate aceste adevăruri... noi înșine ne-am cutremurat simțindu-le împlinirea pe propria noastră ființă și credință.
Te rugăm păzește-ne de tot ce ne-ar putea îndemna și pe noi vreodată să facem în vreo măsură un asemenea păcat.
Știm câte ruguri a aprins falsa credință.
Câte cărți a ars ea.
Câte roade sfinte a nimicit fiara aceasta
și câți miei ai Tăi a sfâșiat.
Ajută-ne să o ucidem din inima noastră prin credința Ta cea adevărată.
Și să salvăm sufletele noastre și ale altora prin răbdarea și prin iubirea Ta.
Amin.