Vai ce luptă-nfricoşată

Vai ce luptă-nfricoşată are sufletul pierdut

când îşi părăseşte trupul unde-n lume-a petrecut

vai cât lăcrimează-atuncea, cum suspină de amar

când pierdută-şi vede viaţa... şi-alergarea în zadar.

Plânge soră, plânge frate cât eşti viu

ca să nu plângi prea târziu

vino soră, vino frate la Isus

că-n zadar când El S-a dus.

Către cine-ţi vei întinde mâinile în ceasul greu

tu cel care nu vrei astăzi să le-ntinzi spre Dumnezeu?

Cine oare-o să-ţi răspundă când te vei ruga din foc

dacă nu vrei să strigi astăzi către Dumnezeu deloc?

Cine oare-o să-ţi ajute în al morţii tale ceas

când pe veci tu singur, singur, singur, singur ai rămas?

când nici îngeri şi nici oameni şi nici nimeni, nimeni nu-s

- cine oare-o să-ţi ajute dacă n-ai vrut pe Isus?

O, drag suflet vino astăzi să-L câştigi pe Dumnezeu

n-aştepta până la ceasul cel ne-nchipuit de greu

n-aştepta până la iadul unde dacă vei fi-ajuns

nu mai este-n veci scăpare, căci a fost - şi n-ai răspuns!