Vasilică rău și bun
Traian Dorz - Câte-o povestire mică
Rău copil e Vasilică
numai sparge
numai strică
trage-n câini
trage-n pisică
trage-n tot ce-n cale-i pică
și oricine ce să-i zică
n-are grija cea mai mică
nici rușine
și nici frică,
rău copil e Vasilică!
Vai ce rău e Vasilică!...
Iată-n pom pe-o rămurică
șade-un pui de rândunică...
Praștia lui Vasilică
îi și trage-o pietricică,
rupe aripioara mică,
plânge biata păsărică.
Câinii toți îi fug de frică
fug găini, fuge pisică,
toate fug de pietricică
rău copil e Vasilică
rău copil e Vasilică...
Vasilică-ntr-una-și ia
plata pentru fapta sa
după orice faptă rea
ori bătăi, ori vorbă grea
ori mustrări ori notă rea...
nu-l iubește nimenea
unde-ar fi și unde-ar sta
nimeni prieten nu și-l vrea
cu așa purtare rea.
- Vasilică, nu fi-așa!
Vasilică, nu gândești
ce rău e cum tu trăiești?
nu gândești cu capul tău
ce rău e că tu ești rău?
Cât de bine-ar fi să fii
și tu bun ca alți copii
care-ascultă de Hristos
și se poartă-n chip frumos!
Domnul vrea să fii al Său
dar tu nu vrei?
- Vreau și eu!
Ce copil de necrezut
Vasilică s-a făcut
liniștit și credincios
cu cuvânt și chip frumos
și cuminte-n orice fel
parcă nici nu crezi că-i el
cum se roagă de frumos,
cum slăvește pe Hristos,
cum ar spune orișicui
ce i-a făcut Domnul lui.
Cât de blând și de supus
l-a făcut acum Isus!
este bun și-ascultător
iar la școală silitor...
când e-acasă ori pe drum
nimeni nu-i ca el acum.
Cum se roagă de frumos
și cum cântă lui Hristos
toți la el cu drag privesc
îl alintă și-l iubesc
și nu-i unul să nu-i zică:
- bun copil e Vasilică,
bun copil e Vasilică...