Vasilică rău şi bun
Traian Dorz - Câte-o povestire mică
Rău copil e Vasilică
numai sparge
numai strică
trage-n câini
trage-n pisică
trage-n tot ce-n cale-i pică
şi oricine ce să-i zică
n-are grija cea mai mică
nici ruşine
şi nici frică,
rău copil e Vasilică!
Vai ce rău e Vasilică!...
Iată-n pom pe-o rămurică
şade-un pui de rândunică...
Praştia lui Vasilică
îi şi trage-o pietricică,
rupe aripioara mică,
plânge biata păsărică.
Câinii toţi îi fug de frică
fug găini, fuge pisică,
toate fug de pietricică
rău copil e Vasilică
rău copil e Vasilică...
Vasilică-ntr-una-şi ia
plata pentru fapta sa
după orice faptă rea
ori bătăi, ori vorbă grea
ori mustrări ori notă rea...
nu-l iubeşte nimenea
unde-ar fi şi unde-ar sta
nimeni prieten nu şi-l vrea
cu aşa purtare rea.
- Vasilică, nu fi-aşa!
Vasilică, nu gândeşti
ce rău e cum tu trăieşti?
nu gândeşti cu capul tău
ce rău e că tu eşti rău?
Cât de bine-ar fi să fii
şi tu bun ca alţi copii
care-ascultă de Hristos
şi se poartă-n chip frumos!
Domnul vrea să fii al Său
dar tu nu vrei?
- Vreau şi eu!
Ce copil de necrezut
Vasilică s-a făcut
liniştit şi credincios
cu cuvânt şi chip frumos
şi cuminte-n orice fel
parcă nici nu crezi că-i el
cum se roagă de frumos,
cum slăveşte pe Hristos,
cum ar spune orişicui
ce i-a făcut Domnul lui.
Cât de blând şi de supus
l-a făcut acum Isus!
este bun şi-ascultător
iar la şcoală silitor...
când e-acasă ori pe drum
nimeni nu-i ca el acum.
Cum se roagă de frumos
şi cum cântă lui Hristos
toţi la el cu drag privesc
îl alintă şi-l iubesc
şi nu-i unul să nu-i zică:
- bun copil e Vasilică,
bun copil e Vasilică...