Viitorul şi răspunderea lui

1 - După cum Trecutul a avut o mare răspundere pentru Prezent, tot aşa Prezentul are o şi mai mare răspundere pentru Viitor. Părinţii noştri au făcut tot ce au putut face pentru a ne pregăti nouă un prezent fericit.

Dar ce pregătim noi viitorului?

2 - Secolele trecute ne-au pregătit nouă celor de azi atâtea mijloace prin care să ne facă viaţa noastră cât mai luminoasă! Tiparul, energia, viteza...

Ce viitor pregătim noi urmaşilor noştri prin aceste trei forţe care au devenit nişte monştri ameninţând însăşi existenţa şi a noastră cu a lor?

3 - Fiecare părinte, fiecare conducător, fiecare cap de familie, de şcoală, de instituţie - şi pân-la la urmă fiecare individ, avem o răspundere proporţională cu locul pe care îl ocupăm în omenire. Şi chiar dacă numai un singur suflet se ia după tine, trebuie să te cutremuri de răspunderea pentru viaţa lui, - unde îl duci, ce faci din el!

4 - Te căsătoreşti şi întemeiezi o familie? - bine faci. Dar mai întâi fii conştient de marea răspundere pentru ceea ce faci. Îşi va lega de tine viaţa o altă fiinţă, care va fi soţia ta, unica fiinţă care trebuie să-ţi fie şi să-ţi rămână pe totdeauna aceeaşi. Ea se va alipi de tine cu încredere şi iubire, supunându-ţi viaţa ei şi punând în mâna ta soarta sa.

Ce hotărâre iei faţă de răspunderea aceasta unică? Cât eşti de gata să te sacrifici pe tine pentru fericirea ei faţă de care ai o răspundere mai mare ca de viaţa ta?

5 - Veţi avea copii? Şi mai bine faceţi! Copiii sunt nu numai bucuria şi viitorul vostru, dar şi datoria voastră cea mare faţă de care aveţi o răspundere unică.

Cum vă pregătiţi pentru venirea copiilor voştri? Ce mijloace şi ce atmosferă le veţi pregăti, pentru a vă împlini amândoi şi în măsura corespunzătoare, misiunea de părinţi?

6 - Ai ajuns sau eşti pe cale să ajungi în vârful unor piramide umane, mai mari sau mai mici? Vezi, fii atent, oricine ai ajuns sau vei ajunge, încarcă-te mai întâi cu marea sarcină a răspunderii pentru cei în fruntea cărora ai ajuns ori vrei să ajungi. Nu-i încărca pe ei ci mai întâi încarcă-te pe tine. Dă tu mai întâi, apoi cere totdeauna altora mai puţin decât ai dat tu.

Cu cât va fi mai greu acum de tine, cu atâta va fi mai uşor pentru alţii. Dar cu cât vei face acum să fie mai greu de alţii, cu atâta va fi în curând şi pe veci de tine.

7 - Eşti un învăţător - şi ai ucenici? Eşti un scriitor - şi ai cititori? Eşti un păstor şi ai o turmă?

În oricare loc ai fi, ai o mare răspundere faţă de cei pe care îi îndrumi... Învaţă pe ucenicii tăi cu tot sufletul tău blând şi curat. Scrie operele tale numai cu lacrimile şi cu genunchii tăi... Hrăneşte-ţi turma ta numai cu sângele şi sudoarea ta.

Abia atunci ţi-ai împlinit datoria şi răspunderea.

8 - În felul acesta chiar dacă vei avea vreun ucenic nereuşit, dacă vei avea şi un cititor netrebnic, dacă vei avea şi un păstorit ticălos - nu te mira. Şi Hristos a avut un ucenic blestemat. Şi pierzarea are totdeauna un fiu între apostoli. Dar aceasta să fie numai din vina lui însuşi, nu din a ta.

9 - Învaţă pe ucenicii tăi, exact cu cuvintele cu care te-a învăţat pe tine maestrul tău, aceasta este datoria ta. Dacă îi poţi învăţa ceva mai mult şi ceva mai bine, asta va fi meritul tău.

10 - Inspiră pe fiecare cititor al tău prin fiecare operă a ta spre frumuseţea şi curăţia gândurilor şi imaginaţiei sale aşa cum îngerii lui Dumnezeu ar vrea să-ţi inspire pe soţia ta şi pe copiii tăi.

Fă-ţi pe cititoarele tale să fie aşa cum ai vrea să-ţi fie fetiţa ta.

Atunci vei putea sta liniştit în faţa conştiinţei tale, în faţa conştiinţei lor şi în faţa Judecăţii lui Hristos.

11 - Păstoreşte-l pe fiecare ascultător al tău numai la păşunile vii şi la apele curate ale Cuvântului lui Dumnezeu, arătându-i de fiecare dată cu exemplul vieţii tale aşa cum a făcut Învăţătorul şi Păstorul Sfânt. Şi urmaşii Lui asemănători cu El.

Atunci vei putea da cu bucurie seama de fiecare oiţă şi mieluşel.

12 - Oamenii urii formaliste şi cei ai dezbinării confesionaliste au făcut şi fac cel mai mare rău societăţii şi credinţei. Unii împiedică total pe cei ce vor să vină la Hristos, iar ceilalţi îi derutează şi îi rătăcesc pierzător pe cei care au venit la El.

Cei care îşi doresc mântuirea şi vor să-şi salveze viitorul, trebuie să se ferească de ei.

13 - Nenorocirile noastre pe de-o parte, - şi şiretenia străinilor pe de altă parte, au făcut să cadă mulţi dintre noi şi să se piardă...

Şiretenia este de două ori mai vinovată când se foloseşte de nenorocirea celui pe care îl înşală.

14 - Ce vinovat, dar şi ce primejdios este fratele viclean, fratele mincinos, fratele ascuns. El este ca şarpele care infectează orice atinge şi atacă totdeauna numai pe ascuns şi numai să nimicească.

L-ai zdrobi, dar zici că-i frate. L-ai ierta - şi zici că-i şarpe. Doamne, numai Tu ştii bine ce să faci cu el.

15 - Trebuie să ne pregătim continuatorii. Fiecare dintre noi care am avut o casă, care am purtat un steag, care am împlinit o slujbă, care am stăpânit o moştenire, care am mânuit o unealtă, - trebuie să ne pregătim un continuator, trebuie să ne lăsăm un urmaş şi trebuie să ni-l alegem şi să ni-l pregătim bine.

16 - Avuţia pământească trebuie să ne-o împărţim cu dreptate şi din timp urmaşilor noştri trupeşti, cu toată grija ca să nu se simtă nedreptăţit nici unul dintre ei.

Înţelept este părintele care face din timp această bună şi dreaptă împărţire între fiii săi, pentru ca nu cumva plecând fără să-şi pună în rânduială aceste lucruri, să rămână în urmă între ai săi numai certuri şi ură, cum s-a întâmplat cu mulţi.

Mult-puţin, cât ai avut, împarte-le cu dreptate din timp. Numai atunci mori liniştit.

17 - Avuţia sufletească n-o lăsa la fiii tăi trupeşti, căci o vor batjocori şi o vor călca în picioare, făcând păcatul contra lucrurilor sfinte de care şi tu vei fi vinovat... Fiindcă n-ai ştiut să pui din timp la adăpost cadourile care nu erau ale tale, dar de care tu dispuneai.

Mulţi urmaşi trupeşti au pus pe foc avuţia sufletească rămasă după părintele lor care n-a avut grijă din timp să nu lase mărgăritarele lui Dumnezeu, în picioarele porcilor şi în ghearele câinilor, care le-au sfârtecat şi le-au murdărit.

Nelegiuirea au făcut-o ei, - dar el le-a pregătit-o - fiindcă trebuia să prevadă că ei aşa vor face.

18 - După cum ţi-ai pregătit cu grijă şi din timp moştenitori trupeşti, tot aşa pregăteşte din timp şi încă mai cu grijă - moştenitori sufleteşti.

Oricât de mică avere ai fi primit de la Domnul şi oricât de puţină răspundere în Lucrarea lui Dumnezeu ai fi purtat, - nu-ţi lăsa locul gol şi nu-ţi lăsa avuţia fără urmaşi care s-o preţuiască şi care s-o ducă mai departe.

19 - Roagă-te mult şi cere-I lui Dumnezeu cu toată puterea răspunderii tale faţă de moştenirea Lui, - să-ţi aleagă şi să-ţi pregătească El Însuşi pe cel ce te va urma.

Iar după aceea tot timpul caută să-i pregăteşti şi tu cât este puterea şi partea ta, pe toţi cei din jurul tău ca şi cum fiecare dintre ei ar fi acela.

20 - La timpul potrivit Duhul Domnului îţi va arăta urmaşul. Iar după aceea tu însuţi începe să te micşorezi în faţa lui pentru ca el să crească în faţa tuturor celor pe care va trebui să-i conducă.

Fericit vei fi dacă te vei smeri pe tine, orice merite ai fi avut, pentru ca să-l ridici pe el, care va trebui să facă şi mai mult pentru Dumnezeu decât ai făcut tu.

Domnul şi Dumnezeul nostru, ajută-ne la aceasta pe toţi.

Amin.