Vin Paștile
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Vin Paștile Isuse, din nou învii și iarăși
arați la lumea asta de orbi și de orbiți
c-ai ispășit păcatul prin Jertfa Ta amară
și c-ai adus viața la cei neprihăniți.
Privind cu ochii-n lacrimi Făptura Ta Măreață
ca mii de sori Isuse Te văd mai strălucit
că-nvii cu Tine-odată Slăvita Dimineață
din care fericirea e fără de sfârșit.
Îți văd și-n mine Chipul scăldat în foc de soare
cu nimb de mii de lacrimi de drag încununat
și strâng în zări de suflet slăvita sărbătoare
a zilei când Isuse și-n mine-ai înviat.
Ți-a fost săpat mormântul de-atâția ani și-n mine,
cu-atâtea lespezi grele fiind acoperit
atâtea străji avut-a străinul lângă Tine,
de-atâta întuneric ai fost pecetluit...
Dar când sosit-a ceasul slăvit al Învierii
ai rupt și-ntunecare și lespezi și peceți
și-ai Înviat, ca-n locul obidei și durerii
s-aduci minunăția atâtor frumuseți.
... Era-ntr-o primăvară ca asta de senină
cu cer de sărbătoare și strai de cireșar
când ai adus în mine tot raiul de lumină
cu toată revărsarea belșugului de har.
Iar astăzi când cântarea prin lacrimi mi se cerne
cu sufletul de mână îmi vine ruga-n Sus
și brațul plin de crinii luminii-n drum Ți-așterne
prinos al fericirii pe care mi-ai adus.
Și vin cu mine-odată toți vișinii din lume
toți piersicii și merii împodobiți cu flori
s-aștearnă-n calea-Ți sfântă petalele de spume
podoaba cea mai nouă a Albei Sărbători.
... Învie iar Isuse cu slavă tot mai mare
în sufletele albe a-ntregului norod
ca-n toamnele chemării azi primul braț de floare
s-aducă-n calea-Ți sfântă pe-atât belșug de rod.