Vine seara neștiută
Traian Dorz - Cântările Eterne
Vine seara neștiută, ușa ochilor s-o-ncuie
seara asta nu e dată să și-o știe - nimănuie
fericiți sunt ochii care au aflat lumina dulce
care-o să-i închidă-n pace când vor merge să se culce.
Vine ziua ce va frânge cerul lumii la amiază
prăbușind un val pe altul și o groază pe-altă groază
unde ai să fugi atuncea tu cel ce-astăzi râzi de toate
și când toți vor fi-n osândă, cine crezi că te va scoate?
Vine clipa ce va face luna ca un cheag de sânge
și pe soare-l va aprinde cu un trăsnet ce-l va frânge
și pământul îl va pierde un vârtej într-o noptare
numai sufletele toate vor privi nemuritoare.
N-au să fie munți să cadă peste cei ce-ar vrea să moară
nici morminte să-i înghită - de ce văd și-i înfioară
nici mări unde să se-arunce dinaintea Celui care
ei L-au răstignit odată - și-acum iată-L ca un Soare.
Vine! E aproape! Iată-L - toate semnele arată
că-I aici. Că-I chiar la ușă Fața Lui înfricoșată
- Vino-n brațele-I deschise, azi cât mai așteaptă încă
peste-o clipă te va-nghite poate noaptea cea adâncă!