Vino acasă fiu rătăcit!...

- chemați-i acasă pe cei apucați în căile pierzării -

Să aducem, iubiți ostași, suflete pierdute la Mântuitorul. Ah, lumea e plină de fii rătăciți. Să-i întoarcem la Tatăl ceresc. Lumea e plină de oi rătăcite. Să le întoarcem în turma Marelui Păstor.

Celor apucați în căile pierzării, aduceți-le aminte de pilda fiului pierdut din Evanghelie, pe care tatăl său l-a iertat și l-a primit cu brațele deschise. Spuneți-le că așa ne primește și pe noi Tatăl ceresc când ne întoarcem la El din căile pierzării. Spuneți-le că Tatăl ceresc îi așteaptă cu brațele deschise.

Oprește-te, suflete dragă, oprește-te îndată din calea pierzării și te întoarce acasă la Tatăl ceresc. Oricât de păcătos ai fi, află dragă suflete că Tatăl ceresc te dorește și te așteaptă cu brațele deschise.

Vino acasă, suflet rătăcit, vino acasă din grozava pieire în care trăiești! Vino acasă căci ai stat destul slugă la diavolul și ai petrecut împreună cu porcii lui, adică cu dobitoceștile patimi și plăceri lumești. Vino dragă suflet rătăcit și căzând înaintea Tatălui ceresc zi și tu:

Tată și Doamne, greșit-am la cer și înaintea Ta... mulți ani sunt de când trăiesc fără Tine... am risipit demult averea sufletească ce mi-ai dat-o... ah, în ce stare grozavă mă aflu!... Te rog însă Preabunule Tatăl ceresc, iartă-mă și pe mine ca pe fiul cel pierdut din Evanghelie. Fie-Ți milă de mine și de starea grozavă în care am ajuns. Primește-mă iarăși în dragostea și odihna Ta. Îmbracă sufletul meu cu haină nouă și mă leagă iarăși de Tine cu inel nou să pot începe o viață nouă ca unul ce mort am fost și-am înviat, pierdut am fost și m-am aflat.