Vis
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Era aşa de răcoroasă
şi de frumoasă noapte-atunci
îmi era somn şi frig şi teamă:
- visam că sunt cu Tine-n lunci.
Să mă-ncălzesc m-ai strâns la Sânu-Ţi
şi-n haina Ta m-ai învelit
de-am adormit în iarba udă
adânc şi dus şi fericit.
Era, Isuse, ceasul dulce
când toate mamele dormeau
îmbrăţişate cu copiii
ce-n vis prin somn, le surâdeau.
... O, cât doresc de-o înserare
s-adorm cu îngerii Tăi mici
şi legănat pe-o luncă verde
să nu mă mai trezesc aici.
Să mă trezesc Acolo unde
demult iubirea mea s-a dus
şi unde să privesc aievea
uimit Frumseţea Ta Isus.
Să Te-nsoţesc pe veci alături
pe-a Tale răcoroase lunci
atât de fericit Isuse
precum eram în vis atunci!