Isus i-a zis: Cine s-a scăldat, n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.
Un suflet curat este numai acela care se curăţeşte neîncetat pe sine, şi care se lasă mereu curăţat de alţii
şi care umblă neîncetat să curăţească şi el pe alţii, aşa cum a fost şi este curăţit el însuşi.
Sufletul care nu luptă mereu spre o şi mai mare curăţie a sa, şi a altora, acela îşi va pierde curând şi pe acea curăţie pe care i se pare că o mai are.
Iată în mijlocul celor doisprezece ucenici, Mântuitorul Isus Hristos mergea în orice vreme şi în orice loc, dovedindu-le o tot mai adâncă sfinţenie şi curăţie.
Pe măsură ce se apropia punctul cel mai înalt al misiunii Sale pământeşti, El le dădea pilda celei mai sfinte curăţii.
În fiecare nouă zi, Cuvântul Domnului era pentru ei tot mai luminos, în gura Mântuitorului Isus Hristos
şi pilda Lui era tot mai înţeleasă
şi dovada Misiunii Sale tot mai apropiată,
- căci înţelegerea lor se desăvârşea mereu.
Mai înainte, de multe ori Domnul Isus le vorbise atât de simplu - şi tot nu înţeleseseră (Matei 13, 36),
- dar acum iată le vorbea atât de înalt, iar lor le ajunsese atât de uşor să-L înţeleagă (Ioan 16, 13-36).
O, cât de minunat ajunge să vadă totul, acela care se curăţeşte mereu. El devine ca sticla ferestrelor curate, sau a ocheanului şlefuit, prin care se poate vedea desăvârşit totul.
Mântuitorul le-a spus: Cine s-a scăldat, n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele ca să fie curat de tot. Şi voi sunteţi curaţi...
- dar nu toţi!
Aceasta înseamnă că oricât de curaţi ni s-ar părea nouă că suntem, să nu uităm niciodată că umblăm pe pământ,
şi că mereu trebuie să privim cu smerenie la noi înşine.
Fiindcă totdeauna ne putem întina.
Sau prăfui umblând printre atâţia... şi printre atâtea...
Că oricât te-ai păzi tu, nu te păzesc alţii.
Şi chiar dacă tu îngrijeşti să nu te stropeşti cu noroi, sau să nu te umpli de praf, - umblarea stricată a altora, uşor te poate murdări... Şi atunci cine poate spune că nu are mereu nevoie să se curăţească?...
Păunul este o pasăre cu pene foarte frumoase, dar cu picioarele foarte urâte.
Când îşi priveşte penele, se umflă de mândrie. Dar când îşi priveşte picioarele, se dezumflă şi se ruşinează.
Să învăţăm şi noi de la el:
- Când vom fi ispitiţi să ne lăudăm cu vreuna din penele noastre care ni se par mai frumoase decât ale altora, atunci să ne privim repede păcatele. Şi să ne ruşinăm de căile noastre urâte.
Şi să mai învăţăm ceva:
Chiar când vom fi numai câţiva la o masă intimă, şi ni se va părea că suntem cu toţii numai o inimă şi un gând, - să nu fim totuşi prea slobozi în vorbirile noastre, nici prea încrezători în cine întinde mâna cu noi în blid.
fiindcă de multe ori nu sunt curaţi chiar toţi cei cu care stăm la masă şi mâncăm din aceeaşi pâine. O, de câte ori şi câţi ani am mâncat şi noi cu astfel de oameni. Câţi ani au mâncat şi s-au îngrăşat ei din pâinea noastră... Şi numai cu mult prea târziu am văzut ce necuraţi erau...
De multe ori între ei nu numai unul este un vânzător - ci poate mulţi. Iar mâine dimineaţă, sau chiar în noaptea aceasta, vrăjmaşii Domnului vor afla tot ce s-a vorbit la cina voastră de taină.
O, Mult Pătimitorule Isus Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Îţi mulţumim Doamne Isuse pentru toată dragostea pe care o ai faţă de noi. Şi pe care ne-o araţi din ce în ce mai desluşit.
Îţi mulţumim pentru cele mai sfinte şi mai pline de iubire dovezi, cu care araţi cât de mult ţii la noi. Şi cât de mult vrei să ne înveţi, toate lucrurile.
Pentru ca slujba noastră adusă Ţie să fie cât mai desăvârşită.
Îţi mulţumim că ne-ai dat încă o pildă din care să învăţăm şi mai limpede, cât de mult trebuie să fim noi atenţi atât asupra noastră, cât şi asupra altora.
Asupra noastră pentru că totdeauna noi avem ce să curăţim din ale noastre,
iar asupra altora, pentru că totdeauna vrăjmaşul poate avea chiar între cei mai apropiaţi ai noştri, o unealtă a lui, sau mai multe.
O, de câte ori am aflat noi aceste adevăruri, dar adesea, le-am aflat prea târziu,
după ce întinăciunea unora se întinsese departe
şi după ce întinăciunea altora spurcase prea mult.
Dă-ne Doamne Isuse un duh totdeauna treaz cu care să putem vedea aceasta înainte, sau măcar atunci când încă nu este prea târziu.
Amin.
+
Decât un prieten fără minte, mai bine-i un duşman deştept
căci un deştept, chiar când e duşman, nicicând nu-ţi face ce nu-i drept,
dar cel nebun chiar când ţi-e prieten, îţi face rău şi fără rost
- nici nu gândeşti în câte rele e-n stare să te bage-un prost.