Isus i-a zis: Cine s-a scăldat, n-are trebuință să-și spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; și voi sunteți curați, dar nu toți.
Un suflet curat este numai acela care se curățește neîncetat pe sine, și care se lasă mereu curățat de alții
și care umblă neîncetat să curățească și el pe alții, așa cum a fost și este curățit el însuși.
Sufletul care nu luptă mereu spre o și mai mare curăție a sa, și a altora, acela își va pierde curând și pe acea curăție pe care i se pare că o mai are.
Iată în mijlocul celor doisprezece ucenici, Mântuitorul Isus Hristos mergea în orice vreme și în orice loc, dovedindu-le o tot mai adâncă sfințenie și curăție.
Pe măsură ce se apropia punctul cel mai înalt al misiunii Sale pământești, El le dădea pilda celei mai sfinte curății.
În fiecare nouă zi, Cuvântul Domnului era pentru ei tot mai luminos, în gura Mântuitorului Isus Hristos
și pilda Lui era tot mai înțeleasă
și dovada Misiunii Sale tot mai apropiată,
- căci înțelegerea lor se desăvârșea mereu.
Mai înainte, de multe ori Domnul Isus le vorbise atât de simplu - și tot nu înțeleseseră (Matei 13, 36),
- dar acum iată le vorbea atât de înalt, iar lor le ajunsese atât de ușor să-L înțeleagă (Ioan 16, 13-36).
O, cât de minunat ajunge să vadă totul, acela care se curățește mereu. El devine ca sticla ferestrelor curate, sau a ocheanului șlefuit, prin care se poate vedea desăvârșit totul.
Mântuitorul le-a spus: Cine s-a scăldat, n-are trebuință să-și spele decât picioarele ca să fie curat de tot. Și voi sunteți curați...
- dar nu toți!
Aceasta înseamnă că oricât de curați ni s-ar părea nouă că suntem, să nu uităm niciodată că umblăm pe pământ,
și că mereu trebuie să privim cu smerenie la noi înșine.
Fiindcă totdeauna ne putem întina.
Sau prăfui umblând printre atâția... și printre atâtea...
Că oricât te-ai păzi tu, nu te păzesc alții.
Și chiar dacă tu îngrijești să nu te stropești cu noroi, sau să nu te umpli de praf, - umblarea stricată a altora, ușor te poate murdări... Și atunci cine poate spune că nu are mereu nevoie să se curățească?...
Păunul este o pasăre cu pene foarte frumoase, dar cu picioarele foarte urâte.
Când își privește penele, se umflă de mândrie. Dar când își privește picioarele, se dezumflă și se rușinează.
Să învățăm și noi de la el:
- Când vom fi ispitiți să ne lăudăm cu vreuna din penele noastre care ni se par mai frumoase decât ale altora, atunci să ne privim repede păcatele. Și să ne rușinăm de căile noastre urâte.
Și să mai învățăm ceva:
Chiar când vom fi numai câțiva la o masă intimă, și ni se va părea că suntem cu toții numai o inimă și un gând, - să nu fim totuși prea slobozi în vorbirile noastre, nici prea încrezători în cine întinde mâna cu noi în blid.
fiindcă de multe ori nu sunt curați chiar toți cei cu care stăm la masă și mâncăm din aceeași pâine. O, de câte ori și câți ani am mâncat și noi cu astfel de oameni. Câți ani au mâncat și s-au îngrășat ei din pâinea noastră... Și numai cu mult prea târziu am văzut ce necurați erau...
De multe ori între ei nu numai unul este un vânzător - ci poate mulți. Iar mâine dimineață, sau chiar în noaptea aceasta, vrăjmașii Domnului vor afla tot ce s-a vorbit la cina voastră de taină.
O, Mult Pătimitorule Isus Hristos, Mântuitorul și Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Îți mulțumim Doamne Isuse pentru toată dragostea pe care o ai față de noi. Și pe care ne-o arați din ce în ce mai deslușit.
Îți mulțumim pentru cele mai sfinte și mai pline de iubire dovezi, cu care arați cât de mult ții la noi. Și cât de mult vrei să ne înveți, toate lucrurile.
Pentru ca slujba noastră adusă Ție să fie cât mai desăvârșită.
Îți mulțumim că ne-ai dat încă o pildă din care să învățăm și mai limpede, cât de mult trebuie să fim noi atenți atât asupra noastră, cât și asupra altora.
Asupra noastră pentru că totdeauna noi avem ce să curățim din ale noastre,
iar asupra altora, pentru că totdeauna vrăjmașul poate avea chiar între cei mai apropiați ai noștri, o unealtă a lui, sau mai multe.
O, de câte ori am aflat noi aceste adevăruri, dar adesea, le-am aflat prea târziu,
după ce întinăciunea unora se întinsese departe
și după ce întinăciunea altora spurcase prea mult.
Dă-ne Doamne Isuse un duh totdeauna treaz cu care să putem vedea aceasta înainte, sau măcar atunci când încă nu este prea târziu.
Amin.
+
Decât un prieten fără minte, mai bine-i un dușman deștept
căci un deștept, chiar când e dușman, nicicând nu-ți face ce nu-i drept,
dar cel nebun chiar când ți-e prieten, îți face rău și fără rost
- nici nu gândești în câte rele e-n stare să te bage-un prost.