Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
Hoţul zice totdeauna altfel, de cum gândeşte, ca să nu se arate pe faţă.
Iar cel care zice totdeauna altfel de cum gândeşte, acela este în inima lui un hoţ,
chiar dacă umblă încă în aceiaşi casă cu Hristos şi trece încă drept un evlavios, un ucenic dintre ai lui Isus.
N-ar trebui să ne păzim mai cu grijă nimic pe lume ca inima noastră, de acest satanic păcat al iudei.
Şi n-ar trebui să ne temem de nimic mai mult gândurile noastre, decât de vicleşugul acesta.
Căci nimeni pe lume, nu ne poate face un rău mai mare decât acela pe care ni-l putem face noi înşine, dacă lăsăm în inima noastră un astfel de păcat.
Pe Dumnezeu nu-L vom putea vedea nicăieri pe lume, dacă nu-L vom vedea în noi înşine.
Nici Adevărul nu-L vom putea spune vreodată nicăierea, dacă El nu se sălăşluieşte mai întâi în inima şi în conştiinţa noastră.
Când cineva înşală în numele lăcomiei,
sau fură în numele păcatului,
sau preacurveşte în numele stricăciunii,
- acela este, desigur vinovat de toată greutatea păcatelor pe care le face.
Dar când un om înşală în numele Adevărului
şi când fură în numele Cinstei
şi când desfrânează în numele Evlaviei, făcând astfel din Hristos un slujitor al păcatului său,
- atunci acela este un demon, nu un om, şi se face vinovat de o mie de ori mai greu.
Cine păcătuieşte fără să cunoască sau fără să ştie, săvârşeşte păcatul în umbra lui Dumnezeu,
dar cine păcătuieşte cunoscând, acela ticăloşeşte chiar înaintea lui Dumnezeu, chiar în Faţa şi în Lumina Sa.
De aceea păcatul celor care cunosc pe Hristos se vede de atât de departe. Şi arată atât de urât.
Hoţia este ceva josnic şi degradant nu numai vinovat, oriunde s-ar manifesta, la oricine şi sub orice formă!
Oricine îşi caută fericirea sa ori alor săi, prin nefericirea şi înşelarea altora, este o fiinţă vrednică de tot dispreţul şi osânda.
Tot ce e nevoie să ascunzi sub haină, sau sub întuneric, sau sub cuvinte, sau sub paragrafe, sau sub versete, este o hoţie.
Ceea ce este drept şi ceea ce faci curat, n-ai nevoie şi n-ai nici voie, să ascunzi niciodată.
Hoţia poate fi nu numai a mâinii ci şi a cuvântului. A tăcerii, a feţei, a ochilor...
Fură şi hoţeşte nu numai acela care ia banii sau haina, sau casa şi pământul altui semen al său, sau a mai multora... Acesta, făcându-le pe acestea îi ia semenului său măcar nişte bunuri trecătoare,
- ci şi mai hoţ şi mai tâlhar este acela care îi fură semenului său bunurile veşnice:
care îi fură credinţa lui cea mântuitoare, care este numai una, credinţa lui dintâi,
sau îi fură nădejdea lui cea adevărată, singura lui ancoră în valuri,
sau dragostea lui cea sfântă, făcându-i inima lui s-o părăsească,
sau încrederea lui cea sinceră, fără care omul e pierdut pe totdeauna.
Dragul meu, dacă doreşti cu adevărat fericirea ta, nu o dori fără a celorlalţi.
Să ai nevoie de fericirea tuturor, pentru ca să te simţi şi tu însuţi fericit cu adevărat.
Să nu doreşti niciodată un câştig care l-ar păgubi pe altul.
Să nu spui nici un cuvânt care ar putea fi un adăpost frumos pentru o patimă urâtă a ta, în paguba altuia, a vreunui semen al tău.
Ci cu cât eşti privit mai aproape de Hristos, cu atât să-ţi fie şi cuvântul tău mai străveziu, iar viaţa ta mai luminoasă.
Pentru ca nici o hoţie să nu se poată ascunde după cuvântul tău şi după viaţa ta. Nici a ta şi nici a altuia.
Iar când nu te poţi despărţi de hoţie, mai bine desparte-te de Hristos.
Aceasta ţi-ar putea fi cândva o dezvinovăţire.
Preabunule Doamne, care locuieşti într-o veşnică şi fericită lumină, fii binecuvântat.
Tu care eşti Părintele Luminii şi care ai dorit să faci din noi fii ai Luminii şi ai zilei,
- ajută-ne Te rugăm să putem înţelege că mai presus de orice, Tu iubeşti inima curată.
Şi duhul fără viclenie.
Şi înţelegând aceasta, ajută-ne să umblăm în lumină cu toate gândurile, cuvintele şi faptele noastre, după cum Tu Însuţi eşti Lumină.
Ajută-ne să spunem adevărul din inimă, iar acest adevăr să îmbrace veşmântul celor mai curate cuvinte, aceasta atât înaintea Ta cât şi înaintea oamenilor, mai ales când suntem lângă Tine Doamne şi când noi avem loc mai frumos la masa Ta.
Te rugăm să ne trezeşti mereu conştiinţa răspunderii pentru toate ascunzişurile inimii noastre, în orice vreme, dar mai ales atunci când suntem pentru oameni în slujba Ta
şi când suntem pentru Tine în slujba lor.
Doamne, nimic din ceea ce avem ascuns, să nu fie necurat şi nimic din ceea ce este necurat să nu avem ascuns.
Atunci vom putea fi cu adevărat slujitorii Tăi, către oameni. Şi slujitorii oamenilor către Tine.
Pe cei care nu sunt aşa, arată-i celor care îi cred altfel,
pentru ca acela care vrea cu tot dinadinsul să se piardă pe sine, măcar să nu poată pierde şi pe alţii cu sine.
Amin.