Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț, și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea.
Hoțul zice totdeauna altfel, de cum gândește, ca să nu se arate pe față.
Iar cel care zice totdeauna altfel de cum gândește, acela este în inima lui un hoț,
chiar dacă umblă încă în aceiași casă cu Hristos și trece încă drept un evlavios, un ucenic dintre ai lui Isus.
N-ar trebui să ne păzim mai cu grijă nimic pe lume ca inima noastră, de acest satanic păcat al iudei.
Și n-ar trebui să ne temem de nimic mai mult gândurile noastre, decât de vicleșugul acesta.
Căci nimeni pe lume, nu ne poate face un rău mai mare decât acela pe care ni-l putem face noi înșine, dacă lăsăm în inima noastră un astfel de păcat.
Pe Dumnezeu nu-L vom putea vedea nicăieri pe lume, dacă nu-L vom vedea în noi înșine.
Nici Adevărul nu-L vom putea spune vreodată nicăierea, dacă El nu se sălășluiește mai întâi în inima și în conștiința noastră.
Când cineva înșală în numele lăcomiei,
sau fură în numele păcatului,
sau preacurvește în numele stricăciunii,
- acela este, desigur vinovat de toată greutatea păcatelor pe care le face.
Dar când un om înșală în numele Adevărului
și când fură în numele Cinstei
și când desfrânează în numele Evlaviei, făcând astfel din Hristos un slujitor al păcatului său,
- atunci acela este un demon, nu un om, și se face vinovat de o mie de ori mai greu.
Cine păcătuiește fără să cunoască sau fără să știe, săvârșește păcatul în umbra lui Dumnezeu,
dar cine păcătuiește cunoscând, acela ticăloșește chiar înaintea lui Dumnezeu, chiar în Fața și în Lumina Sa.
De aceea păcatul celor care cunosc pe Hristos se vede de atât de departe. Și arată atât de urât.
Hoția este ceva josnic și degradant nu numai vinovat, oriunde s-ar manifesta, la oricine și sub orice formă!
Oricine își caută fericirea sa ori alor săi, prin nefericirea și înșelarea altora, este o ființă vrednică de tot disprețul și osânda.
Tot ce e nevoie să ascunzi sub haină, sau sub întuneric, sau sub cuvinte, sau sub paragrafe, sau sub versete, este o hoție.
Ceea ce este drept și ceea ce faci curat, n-ai nevoie și n-ai nici voie, să ascunzi niciodată.
Hoția poate fi nu numai a mâinii ci și a cuvântului. A tăcerii, a feței, a ochilor...
Fură și hoțește nu numai acela care ia banii sau haina, sau casa și pământul altui semen al său, sau a mai multora... Acesta, făcându-le pe acestea îi ia semenului său măcar niște bunuri trecătoare,
- ci și mai hoț și mai tâlhar este acela care îi fură semenului său bunurile veșnice:
care îi fură credința lui cea mântuitoare, care este numai una, credința lui dintâi,
sau îi fură nădejdea lui cea adevărată, singura lui ancoră în valuri,
sau dragostea lui cea sfântă, făcându-i inima lui s-o părăsească,
sau încrederea lui cea sinceră, fără care omul e pierdut pe totdeauna.
Dragul meu, dacă dorești cu adevărat fericirea ta, nu o dori fără a celorlalți.
Să ai nevoie de fericirea tuturor, pentru ca să te simți și tu însuți fericit cu adevărat.
Să nu dorești niciodată un câștig care l-ar păgubi pe altul.
Să nu spui nici un cuvânt care ar putea fi un adăpost frumos pentru o patimă urâtă a ta, în paguba altuia, a vreunui semen al tău.
Ci cu cât ești privit mai aproape de Hristos, cu atât să-ți fie și cuvântul tău mai străveziu, iar viața ta mai luminoasă.
Pentru ca nici o hoție să nu se poată ascunde după cuvântul tău și după viața ta. Nici a ta și nici a altuia.
Iar când nu te poți despărți de hoție, mai bine desparte-te de Hristos.
Aceasta ți-ar putea fi cândva o dezvinovățire.
Preabunule Doamne, care locuiești într-o veșnică și fericită lumină, fii binecuvântat.
Tu care ești Părintele Luminii și care ai dorit să faci din noi fii ai Luminii și ai zilei,
- ajută-ne Te rugăm să putem înțelege că mai presus de orice, Tu iubești inima curată.
Și duhul fără viclenie.
Și înțelegând aceasta, ajută-ne să umblăm în lumină cu toate gândurile, cuvintele și faptele noastre, după cum Tu Însuți ești Lumină.
Ajută-ne să spunem adevărul din inimă, iar acest adevăr să îmbrace veșmântul celor mai curate cuvinte, aceasta atât înaintea Ta cât și înaintea oamenilor, mai ales când suntem lângă Tine Doamne și când noi avem loc mai frumos la masa Ta.
Te rugăm să ne trezești mereu conștiința răspunderii pentru toate ascunzișurile inimii noastre, în orice vreme, dar mai ales atunci când suntem pentru oameni în slujba Ta
și când suntem pentru Tine în slujba lor.
Doamne, nimic din ceea ce avem ascuns, să nu fie necurat și nimic din ceea ce este necurat să nu avem ascuns.
Atunci vom putea fi cu adevărat slujitorii Tăi, către oameni. Și slujitorii oamenilor către Tine.
Pe cei care nu sunt așa, arată-i celor care îi cred altfel,
pentru ca acela care vrea cu tot dinadinsul să se piardă pe sine, măcar să nu poată pierde și pe alții cu sine.
Amin.