Zorim pe drumul vieţii
Traian Dorz - Cântarea Biruinței
Zorim pe drumul vieţii cu mers aşa grăbit
de parcă niciodată n-ajungem la sfârşit
şi strângem la gunoaie, şi ziduri înălţăm
de parcă niciodată n-ar fi să le lăsăm.
Să ne oprim şi să privim
spre unde ne grăbim
şi cât putem - acum să vrem
viaţa s-o avem.
Mor lângă noi părinţii şi prieteni dragi şi soţi,
mormântul nu alege, la fel îi ia pe toţi,
şi mor pe neaşteptate, se duc şi noi privim
de parcă niciodată noi n-ar fi să murim.
Din câte toamne, frunza ne-a spus ceva căzând,
şi părul alb la tâmple şi ochii lăcrimând
şi mersul greu pe cale - şi suflul mai greoi,
- şi totuşi parcă moartea n-ar fi şi pentru noi.
O, dacă astăzi încă mai eşti aici - şi viu,
e semn că pentru tine, nu-i totuşi prea târziu,
- dar mâine, - mâine poate să vină-al tău apus,
ce mare lucru este, să vii azi la Isus.