Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am^* venit să vă vestesc taina^** lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.

Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât^* pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.

Eu însumi, când am^* venit în mijlocul vostru, am^** fost slab, fricos şi plin de cutremur.

Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu^* stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci^** într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,

pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea^* lui Dumnezeu.

Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei^* desăvârşiţi este o înţelepciune^**, dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care^† vor fi nimiciţi.

Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care^* o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,

şi pe care^* n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă^** ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.

Dar, după cum este scris: „Lucruri^* pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

Nouă însă Dumnezeu ni^* le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară^* de duhul omului, care este în el? Tot aşa^**, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.

Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul^* care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.

Şi vorbim^* despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.

Dar^* omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci^** pentru el sunt o nebunie, şi^† nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

Omul duhovnicesc^*, dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.

Căci^* „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi^** însă avem gândul lui Hristos.