Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am^* venit să vă vestesc taina^** lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită.

Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât^* pe Isus Hristos, și pe El răstignit.

Eu însumi, când am^* venit în mijlocul vostru, am^** fost slab, fricos și plin de cutremur.

Și învățătura și propovăduirea mea nu^* stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci^** într-o dovadă dată de Duhul și de putere,

pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea^* lui Dumnezeu.

Totuși ceea ce propovăduim noi printre cei^* desăvârșiți este o înțelepciune^**, dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care^† vor fi nimiciți.

Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care^* o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,

și pe care^* n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă^** ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.

Dar, după cum este scris: „Lucruri^* pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

Nouă însă Dumnezeu ni^* le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară^* de duhul omului, care este în el? Tot așa^**, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.

Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul^* care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.

Și vorbim^* despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești.

Dar^* omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci^** pentru el sunt o nebunie, și^† nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.

Omul duhovnicesc^*, dimpotrivă, poate să judece totul și el însuși nu poate fi judecat de nimeni.

Căci^* „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură?” Noi^** însă avem gândul lui Hristos.