În ce priveşte^* lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă^**.Dar cunoştinţa^† îngâmfă, pe când dragostea zideşte.

Dacă^* crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.

Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este^* cunoscut de Dumnezeu.

Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol^* este tot una cu nimic şi^** că nu este decât un singur Dumnezeu.

Căci chiar dacă ar fi aşa-numiţii^* „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”),

totuşi, pentru noi^*, nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la^** care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un^† singur Domn: Isus Hristos, prin^†† care sunt toate lucrurile şi, prin El, şi noi.

Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat^*.

Dar nu carnea^* ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm.

Luaţi seama^* însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire^** pentru cei slabi.

Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul^* lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?

Şi astfel, el, care este slab, va pieri din^* pricina acestei cunoştinţe a ta; el, fratele pentru care a murit Hristos!

Dacă păcătuiţi astfel^* împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.

De aceea, dacă^* o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.