În ce privește^* lucrurile jertfite idolilor, știm că toți avem cunoștință^**.Dar cunoștința^† îngâmfă, pe când dragostea zidește.

Dacă^* crede cineva că știe ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.

Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, este^* cunoscut de Dumnezeu.

Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, știm că în lume un idol^* este tot una cu nimic și^** că nu este decât un singur Dumnezeu.

Căci chiar dacă ar fi așa-numiții^* „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (cum și sunt în adevăr mulți „dumnezei” și mulți „domni”),

totuși, pentru noi^*, nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la^** care vin toate lucrurile și pentru care trăim și noi, și un^† singur Domn: Isus Hristos, prin^†† care sunt toate lucrurile și, prin El, și noi.

Dar nu toți au cunoștința aceasta. Ci unii, fiind obișnuiți până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; și cugetul lor, care este slab, este întinat^*.

Dar nu carnea^* ne face pe noi plăcuți lui Dumnezeu: nu câștigăm nimic dacă mâncăm din ea și nu pierdem nimic dacă nu mâncăm.

Luați seama^* însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire^** pentru cei slabi.

Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoștință, că șezi la masă într-un templu de idoli, cugetul^* lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?

Și astfel, el, care este slab, va pieri din^* pricina acestei cunoștințe a ta; el, fratele pentru care a murit Hristos!

Dacă păcătuiți astfel^* împotriva fraților și le răniți cugetul lor slab, păcătuiți împotriva lui Hristos.

De aceea, dacă^* o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.