Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum ucisese^* cu sabia pe toţi prorocii.

Izabela a trimis un sol la Ilie să-i spună: „Să mă^* pedepsească zeii cu toată asprimea lor dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.”

Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo.

El s-a dus în pustie, unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea^* să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.”

S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi, iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.”

El s-a uitat şi, la căpătâiul lui, erau o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. A mâncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou.

Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.”

El s-a sculat, a mâncat şi a băut şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci^* de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb^**.

Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?”

El a răspuns: „Am^* fost plin de râvnă^** pentru Domnul Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii^† Tăi; am rămas^†† numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!”

Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte^* înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt^** tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.

Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire.

Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa^* cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii. Şi^** un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?”

El a^* răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.”

Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc şi, când^* vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei.

Să ungi şi pe Iehu^*, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel şi să ungi pe Elisei^**, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău.

Şi se va întâmpla^* că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va omorî^** Elisei.

Dar voi lăsa în Israel^* şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură^** nu l-au sărutat.”

Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el.

Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie şi a zis: „Lasă-mă să sărut^* pe tatăl meu şi pe mama mea şi te voi urma.” Ilie i-a răspuns: „Du-te şi apoi întoarce-te, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut.”

După ce s-a depărtat de Ilie, s-a întors şi a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert^* carnea şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui.