David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec^*, care a alergat speriat^** înaintea lui şi i-a zis: „Pentru ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?”

David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: ‘Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca pe care ţi-am dat-o.’ Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei.

Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini sau ce se va găsi.”

Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obişnuită la îndemână, ci numai pâine sfinţită^*; doar dacă oamenii tăi s-au^** ferit de împreunarea cu femei!”

David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat şi toţi oamenii^* mei sunt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşit azi de acela^** care o va face.”

Atunci, preotul i-a dat^* pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea^** Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă în clipa când luaseră pe cealaltă.

Chiar în ziua aceea se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un edomit, numit Doeg^*, căpetenia păstorilor lui Saul.

David a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.”

Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorât în Valea^* Terebinţilor; este învelită^** într-un covor, în dosul efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.” Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.”

David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului.

Slujitorii^* lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cânta jucând: ‘Saul^** şi-a bătut miile lui,Iar David, zecile lui de mii’?”

David a pus la^* inimă aceste cuvinte şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului.

A făcut pe nebunul^* înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgârieturi pe uşile porţilor şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.

Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile. Pentru ce mi-l aduceţi?

Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?”