Voi^* înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.

După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi^*, cum știți, am^** venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim^† Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor^†† lupte.

Căci^* propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie.

Ci, fiindcă^* Dumnezeu ne-a găsit vrednici să^** ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să plăcem^† nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care^†† ne cercetează inima.

În adevăr, cum bine știți, niciodată n-am^* întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu^**.

N-am^* căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alții, deși, ca apostoli^** ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.

Dimpotrivă^*, ne-am arătat blânzi^** în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii.

Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm^* nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața^** noastră, atât de scumpi ne ajunseserăți.

Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi^* și noapte ca^** să nu fim sarcină niciunuia din voi și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.

Voi^* sunteți martori și Dumnezeu, de asemenea, că^** am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi, care credeți.

Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream

să^* vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care^** vă cheamă la Împărăția și slava Sa.

De aceea mulțumim fără încetare^* lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit nu^** ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți.

Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele Bisericilor^* lui Dumnezeu care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași^** rele pe care le-au suferit ele din partea^† iudeilor.

Iudeii^* aceștia au omorât pe Domnul Isus și pe proroci^**, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu și^† sunt vrăjmași tuturor oamenilor,

căci^* ne opresc să vorbim neamurilor ca^** să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a^† ajuns mânia lui Dumnezeu!

Noi, fraților, după ce am fost despărțiți câtăva vreme de voi, cu fața^*, dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorința să vă vedem^**.

Astfel, o dată și chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puțin) să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana^*.

Căci cine^* este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa^** noastră de slavă? Nu sunteți voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la^† venirea Lui?

Da, voi sunteți slava și bucuria noastră.