Voi^* înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.

După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi^*, cum ştiţi, am^** venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim^† Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor^†† lupte.

Căci^* propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.

Ci, fiindcă^* Dumnezeu ne-a găsit vrednici să^** ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem^† nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care^†† ne cercetează inima.

În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am^* întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu^**.

N-am^* căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli^** ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.

Dimpotrivă^*, ne-am arătat blânzi^** în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.

Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm^* nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa^** noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi.

Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi^* şi noapte ca^** să nu fim sarcină niciunuia din voi şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.

Voi^* sunteţi martori şi Dumnezeu, de asemenea, că^** am avut o purtare sfântă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, care credeţi.

Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă adeveream

să^* vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care^** vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.

De aceea mulţumim fără încetare^* lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-aţi primit nu^** ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.

Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor^* lui Dumnezeu care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi^** rele pe care le-au suferit ele din partea^† iudeilor.

Iudeii^* aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe proroci^**, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu şi^† sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor,

căci^* ne opresc să vorbim neamurilor ca^** să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a^† ajuns mânia lui Dumnezeu!

Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa^*, dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem^**.

Astfel, o dată şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana^*.

Căci cine^* este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa^** noastră de slavă? Nu sunteţi voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la^† venirea Lui?

Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.