De aceea, fiindcă nu mai puteam* răbda, am** socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena
şi v-am trimis pe Timotei*, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,
pentru ca* nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri, căci ştiţi singuri că la** aceasta suntem rânduiţi.
Şi* când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi.
Dar* chiar acum a venit Timotei de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim** şi noi să vă vedem pe voi.
De aceea, fraţilor, în toate strâmtorările şi necazurile noastre, am* fost mângâiaţi cu privire la voi prin credinţa voastră.
Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi* tari în Domnul.
Cum* putem noi oare să mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră înaintea Dumnezeului nostru?
Zi şi noapte* Îl rugăm** nespus sㆠvă putem vedea faţa şi†† să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.
Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Hristos să* ne netezească drumul la voi!
Domnul să* vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii** şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,
ca* să vi se întărească inimile şi să fie fără prihană în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu** toţi sfinţii Săi.