EPISTOLA ÎNTÂI A LUI PAVEL CĂTRE TIMOTEI
Pavel, apostol al lui Isus Hristos prin* porunca lui** Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și a Domnului Isus Hristos, nădejdea† noastră,
către Timotei*, adevăratul** meu copil în credință: Har†, îndurare și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Hristos Isus, Domnul nostru!
După cum te-am rugat, la plecarea* mea în Macedonia, să rămâi în Efes ca** să poruncești unora să nu învețe pe alții altă învățătură
și să nu* se țină de basme și de înșirări de neamuri fără sfârșit, care dau** naștere mai mult la certuri de vorbe decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credință, așa fac și acum.
Ținta* poruncii este dragostea, care** vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și dintr-o credință neprefăcută.
Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit și s-au apucat de flecării*.
Noi știm că Legea* este bună dacă cineva o întrebuințează bine,
potrivit cu Evanghelia slavei fericitului* Dumnezeu care** mi-a fost încredințată mie.
Mulțumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care* m-a întărit, că** m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus† în slujba Lui,
măcar că* mai înainte eram un hulitor, un prigonitor și batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neștiință**, în necredință!
Și harul* Domnului nostru s-a înmulțit peste măsură de mult împreună cu** credința și† cu dragostea care este în Hristos Isus.
O, adevărat* și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos** Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”, dintre care cel dintâi sunt eu.
Dar am căpătat* îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Și arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca** o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viața veșnică.
A Împăratului* veșniciilor, a nemuritorului**, nevăzutului† și singurului†† Dumnezeu să fie*† cinstea și slava în vecii vecilor! Amin.
Porunca pe care ți-o* dau, fiule Timotei, după** prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca prin ele să te† lupți lupta cea bună
și să păstrezi* credința și un cuget curat, pe care unii le-au pierdut și au căzut** din credință.
Din numărul lor sunt Imeneu* și Alexandru**, pe care i-am† dat pe mâna Satanei, ca să se învețe să nu huleascㆆ.