EPISTOLA ÎNTÂI A LUI PAVEL CĂTRE TIMOTEI
Pavel, apostol al lui Isus Hristos prin* porunca lui** Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a Domnului Isus Hristos, nădejdea† noastră,
către Timotei*, adevăratul** meu copil în credinţă: Har†, îndurare şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Hristos Isus, Domnul nostru!
După cum te-am rugat, la plecarea* mea în Macedonia, să rămâi în Efes ca** să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură
şi să nu* se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfârşit, care dau** naştere mai mult la certuri de vorbe decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinţă, aşa fac şi acum.
Ţinta* poruncii este dragostea, care** vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută.
Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s-au apucat de flecării*.
Noi ştim că Legea* este bună dacă cineva o întrebuinţează bine,
potrivit cu Evanghelia slavei fericitului* Dumnezeu care** mi-a fost încredinţată mie.
Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care* m-a întărit, că** m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus† în slujba Lui,
măcar că* mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă**, în necredinţă!
Şi harul* Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu** credinţa şi† cu dragostea care este în Hristos Isus.
O, adevărat* şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos** Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre care cel dintâi sunt eu.
Dar am căpătat* îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca** o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică.
A Împăratului* veşniciilor, a nemuritorului**, nevăzutului† şi singurului†† Dumnezeu să fie*† cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.
Porunca pe care ţi-o* dau, fiule Timotei, după** prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca prin ele să te† lupţi lupta cea bună
şi să păstrezi* credinţa şi un cuget curat, pe care unii le-au pierdut şi au căzut** din credinţă.
Din numărul lor sunt Imeneu* şi Alexandru**, pe care i-am† dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu huleascㆆ.