Apostolii mincinoşi
O, de aţi putea suferi puţintică nebunie* din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă!
Căci sunt gelos* de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am** logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea† lui Hristos ca pe o fecioară curatㆆ.
Dar mă tem ca, după cum şarpele* a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice** de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.
În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus, pe care noi nu L-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă evanghelie*, pe care n-aţi primit-o, o, cum îl îngăduiţi de bine!
Dar socotesc că nici eu nu sunt cu* nimic mai prejos de apostolii aceştia „nespus de aleşi”!
Chiar dacă sunt* un necioplit în vorbire, nu sunt însă şi în** cunoştinţă, şi am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul şi în toate† privinţele.
Sau am făcut un păcat când m-am smerit pe mine însumi* ca să fiţi înălţaţi voi şi v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?
Am despuiat alte Biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.
Şi când eram la voi şi m-am găsit în nevoie, n-am* fost sarcină nimănui, căci de nevoile mele au îngrijit fraţii**, când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit şi mă voi feri sㆠvă îngreuiez cu ceva.
Pe adevărul lui Hristos care este în* mine, nimeni** nu-mi va răpi această pricină de laudă în ţinuturile Ahaiei!
Pentru ce*?… Pentru că nu vă iubesc?… Ştie Dumnezeu!
Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca* să tai orice prilej celor ce caută un prilej ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă.
Oamenii aceştia sunt* nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători** înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger* de lumină.
Necazurile apostolului
Iarăşi* spun: Să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altminteri, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel.
Ce spun în* această îndrăzneală, ca să mă laud, nu** spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie.
De vreme ce* mulţi se laudă după firea pământească, mă voi lăuda şi eu.
Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi*, care sunteţi înţelepţi!
Spre ruşinea mea o spun că am* fost slabi! Totuşi, orice** poate să pună înainte cineva – vorbesc în nebunie – pot pune şi eu înainte.
Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi. – Eu sunt şi mai mult. În osteneli*, şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri**, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte†!
De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci* de lovituri fără una;
de trei ori am fost bătut* cu nuiele; o dată am fost împroşcat** cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat† corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării.
Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în* primejdii din partea celor din neamul meu, în** primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi,
în osteneli şi necazuri, în priveghiuri* adesea, în foame** şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!
Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija* pentru toate Bisericile.
Cine* este slab şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat şi eu să nu ard?
Dacă e vorba să mă laud, mă* voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.
Dumnezeu* şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care** este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!…
În* Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea Damascenilor, ca să mă prindă.
Dar am fost dat jos pe o fereastră într-o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mâinile lor.